Netflix azvârlă cu caru’ la Academie, dar nu toate filmele îs și bune sau demne de prestigioasa competiție, așa cum e și cazul lui El Conde.

O nominalizare la Oscaruri – Cea mai Bună Imagine

Sinopsis

Sincer, nu prea știu ce să spun la această categorie a recenziei, ca să expun cum trebuie premisa cred că ar trebui să scriu jumătate de recenzie doar despre poveste în sine, și nu o să mă apuc de povestit un întreg film.

Filmul este o comedie neagră și horror care îl înfățișează pe Augusto Pinochet ( Jaime Vadell ), fostul dictator al Chile, ca pe un vampir care trăiește de 250 de ani și care vrea să moară.

După 250 de ani de existență și de evenimente cruciale, el își pierde treptat voința de a trăi, îngrijorându-și soția Lucía și majordomul său de multă vreme, Fyodor, un rus alb pe care Pinochet l-a mușcat și l-a transformat în vampir.

Fyodor îmbracă uniforma militară a lui Augusto și se lansează într-un șir de crime oribile pentru a găsi și a consuma inimi umane în Santiago.

Pe lângă acestea, pelicula urmărește aventurile și nefericirile lui Pinochet, care se confruntă cu familia sa lacomă, cu soția sa infidelă, cu majordomul său criminal și cu o călugăriță care îl exorcizează și îl seduce.

Execuție

Filmul durează cam o oră și 50 de minute, și vă spun sincer l-am simțit cam de vreo 2 ore și 30 de minute, și asta din cauza celei de a doua jumătăți a filmului.

Prima jumătate mi-a plăcut maxim, făcând o cursă istorică prin timp, începând cu secolul al XVIII-lea, când Claude Pinoche, un soldat francez loialist, este descoperit că este un vampir și supraviețuiește unei încercări de a-l ucide.

Asistând la Revoluția Franceză și la execuția Mariei Antoinette, el își înscenează moartea și fuge în străinătate, participând la reprimarea revoltelor revoluționare de-a lungul următoarelor două secole.

Iar mai apoi, avem parte de înscenări și un șir îndelungat de crime, iar aici ritmul mi s-a părut super alert, mai ales că avem parte și de un show sângeros.

Și da, filmul este R Rated, și R-ul este al naibii de îngroșat, pentru că avem parte de inimi scoase, decapitări și sfârtecări, dar și de un vizual mamar în toată splendoarea lui, dar asta în partea a doua filmului.

Legat de finele filmului, pentru mine, cel puțin, a fost o mare plictiseală, o telenovelă sud americană, cu drame romantice și de familie, atât, iar aici, parcă s-a rulat doar cu treapta întâi de viteză, plus că, nu mi s-a părut că s-au adus progrese în poveste.

Costume, alegerea locației, design de sunet, cinematografie – Aici, totul arată foarte bine, dar nu au fost îndeajuns pentru a-mi satisface nevoile cerebrale sau emoționale, conexiunea cu filmul fiind nulă, pentru mine.

Chiar și pe partea tehnică, mai exact pe imagine, că acolo se află nominalizarea, mă repet, filmul arată foarte bine, dar nu mi s-a părut ceva extraordinar, demn sau pe măsura celorlalți rivali de categorie – Oppenheimer, Killers of The Flower Moon, Poor Things sau chiar Maestro.

Actoria se prezintă destul de bine, clar Jaime Vadell este cel care cară pianul, însă nimic special sau spectaculos din partea distribuției secundare, doar interpretare corectă și cam atât.

O bilă foarte albă este reprezentat de scenariu, nu că ar fi vreo magistrală scriitură, dar filmele mari ar trebui să ia lecții de la acest film pe detaliile următoare, mai exact, limba vorbită în linia de dialog.

Mai exact, avem parte engleză, spaniolă, franceză sau germană, predominant de spaniolă, evident, dar toate aceste limbi sunt utilizate perfect în funcție de situație, de exemplu : Ne aflăm în Franța, păi numai în franceză vorbim, ne aflăm în Chile, păi numai spaniolă auzim din glasul personajelor.

Nu ca în Napoleon, un film despre istoria Franței, care se desfășoară în proporție de 95% în Franța, dar absolut toate personajele vorbesc o engleză oxfordiană, de nu mai știam care-i francezul, englezul sau neamțul.

Chiar așa de greu e să-i pui pe actori să învețe puțină franceză, sau mai știu eu ce limbă străină, ca să ofere mai multă autenticitate și verosimilitate într-un film??

Notă

Am rămas dezamăgit, mai ales că premisa mi s-a părut foarte atractivă, dar execuția, care a fost una artistică, nu m-a impresionat foarte tare.

Ce-i drept, nici nu știam prea multe despre subiect, așa că, foarte posibil ca unele detalii să fi fost omise de către mine.

Noroc cu prima parte și execuția tehnică, că doar aceste lucruri trag în sus filmul, că-n rest, cam slăbuț.

Cât despre prezența la Premiile Oscar, nu cred că are sens să discutăm despre șansele de câștig, acestea fiind minus zero absolut, chiar și așa, nu înțeleg criteriile comisiei de la Academie.

Și mă reîntorc la Napoleon, chit că filmul a fost un dezastru, mai ales din punct de vedere al poveștii, din punct de vedere tehnic și regizoral filmul a excelat, încurcate mai sunt căile Academiei.