#228 IMDB
*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024
Și ajungem și la Network, unul dintre clasicile pe care un cinefil care se respectă nu ar trebui să-l rateze.
Hai să vedem cât de valabil e și astăzi.
SINOPSIS
Howard Beale (Peter Finch) este un veteran al televiziunii care află că urmează să fie concediat din cauza audiențelor tot mai slabe. În timpul unei transmisiuni în direct, anunță că se va sinucide pe post, provocând un scandal uriaș.
În loc să dispară din atenția publicului, Beale devine brusc extrem de popular, iar discursurile sale tot mai furioase despre societate și televiziune atrag milioane de spectatori.
Diana Christensen (Faye Dunaway), o producătoare ambițioasă obsedată de audiență, vede imediat potențialul comercial al fenomenului.
Împreună cu Max Schumacher (William Holden), directorul departamentului de știri, încearcă să transforme furia și instabilitatea lui Beale într-un produs de televiziune profitabil.
Pe măsură ce postul începe să exploateze tot mai agresiv discursurile prezentatorului, granița dintre știre, divertisment și manipulare devine aproape inexistentă.
EXECUȚIE
Foarte multă lume aduce în discuție Idiocracy, acel film-cult devenit, pe merit, aproape un documentar despre societatea prezentă. Și înțeleg perfect comparația.
Există imbecili? Clar! Sunt din ce în ce mai mulți? Păi… dacă populația planetei crește constant, este și oarecum natural.
Nu putem fi cu toții doctori, ingineri, cercetători sau genii în fizică nucleară. Vorba aia, avem nevoie și de salahori, șmenari, bătăuși, sămânțari, cocalari.
Problema este că foarte mulți oameni par să uite un lucru simplu: proști, inculți și analfabeți au existat dintotdeauna. Nu i-am inventat noi în secolul XXI.
Doar că, în trecut, din cauza lipsei internetului, a rețelelor sociale și a posibilității de a transforma fiecare opinie într-o transmisie publică, majoritatea acestor oameni erau pur și simplu invizibili.
Astăzi însă, fiecare om are posibilitatea să-și pună gândurile în fața a sute, mii sau chiar milioane de oameni. Iar problema nu este doar că prostia devine vizibilă. Problema este că prostia care produce atenție începe să fie recompensată.
Și aici, pentru mine, Network devine mult mai relevant decât Idiocracy.
Chiar nu știu ce fel de combinație între The Matrix, inteligența artificială malefică din Terminator și societatea din Idiocracy ne bântuie în prezent. Poate că nu avem nevoie de niciuna dintre ele. Ne bântuie fenomenul NETWORK.
Pentru că Network a înțeles încă din 1976 ceva ce noi vedem astăzi multiplicat de internet și rețelele sociale: nu trebuie să fii inteligent pentru a deveni influent, nu trebuie să ai dreptate pentru a deveni viral și nu trebuie să spui ceva valoros pentru a primi atenție.
Trebuie doar să provoci o reacție.
Să enervezi. Să șochezi. Să sperii. Să faci scandal. Să spui ceva suficient de absurd încât oamenii să nu se poată abține să distribuie mai departe.
Filmul lui Lumet și Chayefsky nu este doar o critică a televiziunii; este o radiografie a unei societăți care s-a obișnuit să consume realitatea ca pe un show.
Publicul din Network nu vrea să înțeleagă, nu vrea să schimbe nimic, nu vrea să gândească. Vrea să simtă. Vrea să fie scos din amorțeală, chiar dacă ceea ce îl scoate din amorțeală este un om care urmează să fie ucis în direct.
Howard Beale devine un fenomen nu pentru că spune ceva inteligent, ci pentru că spune ceva suficient de tare. Furia lui este captivantă, indiferent dacă are sens sau nu.
Iar publicul care țipă la ferestrele lor nu o face neapărat pentru că ar fi de acord cu el, ci pentru că are nevoie să țipe. Are nevoie să simtă că vocea lui contează. Are nevoie să simtă că nu este singur.
Are nevoie să simtă că FACE PARTE DIN CEVA! REPET – SĂ FACĂ PARTE DIN CEVA!
Și aici Network începe să atingă o zonă care mi se pare teribil de actuală. Societatea (o bună și mare bucată din ea, nu generalizez) de astăzi trăiește într-o anumită psihoză politico-socială în care apartenența la o tabără a devenit, pentru unii, aproape o parte din identitate.
Nu mai este suficient să ai o opinie. Trebuie să știi și împotriva cui ești.
Fiecare gest banal, fiecare cuvânt și fiecare lucru rostit poate ajunge analizat la sânge de către ACEA TABĂRĂ. Nu contează neapărat contextul, intenția sau omul din spatele gestului. Contează faptul că ai făcut ceva care nu se potrivește cu doctrina grupului.
Ai făcut un gest simplu cu care nu suntem de acord? Perfect. Atunci ești un inamic. Ești un pericol moral, etic și, în unele cazuri, chiar fizic pentru societate.
Și ce mi se pare cel mai trist este viteza cu care se produce această transformare. Astăzi poți fi „de-al nostru”, iar mâine, pentru o singură opinie diferită, să fii aruncat instantaneu în tabăra adversă.
Nu mai există aproape nicio zonă de mijloc. Nu mai există „sunt de acord cu tine în șapte privințe, dar în trei nu”. Ori ești cu noi, ori ești împotriva noastră.
Cum adică, domne!?!? Să vă fie rușine că nu v-ați masturbat în grup la revolta Mița Biciclista și Nea Mihai!
Chiar așa, să nu scrieți într-un mod astral de laudativ și istoric despre câte lacrimi ați vărsat atunci când vă aflați în stația de autobuz și mâncați din acele merdenele?
Corect că patronul a fost ghiolban, prost de gură și merita taxat! Dar degeaba dacă nu l-ai bășcălit 2 zile și 3 nopți și că nu te-ai aflat în tabăra celor „buni!”.
O altă problemă pe care o ridică acest Network e puterea corporațiilor și a faptului că LUMEA E UN BUSINESS.
Poate că planeta nu este dictată în primul rând de SUA, U.E, Rusia, China sau de orice altă mare putere politică, ci de banii care circulă prin marile corporații.
În universul lui Network, politica, presa, televiziunea, informația și chiar furia oamenilor pot deveni produse. Nu mai contează atât de mult ce este adevărat, ce este moral sau ce ar trebui să facem ca societate.
Contează ce produce bani, ce generează audiență și ce poate fi transformat într-o afacere profitabilă.
Howard Beale crede că se revoltă împotriva sistemului, însă sistemul este suficient de inteligent încât să-i transforme revolta într-o emisiune de succes. Asta este lovitura genială a filmului: nu trebuie să distrugi sistemul ca să-l învingi; trebuie doar să-l faci profitabil.
Iar aici ajungem la ultimul și poate cel mai important aspect.
Fără îndoială și, din punctul meu de vedere, definitiv valabil pentru eternitate: Network este genul de film pe care Antena, Realitatea, B1, România TV, ProTV, CNN, BBC, Sky News și, până la urmă, absolut orice post de știri, ziar sau radio ar prefera să nu-l vezi.
Pur și simplu, filmul îți arată de la fața locului cât de ușor poți să creezi o revoltă în societate, cât de ușor poți să manipulezi percepția publicului și, mai ales, cât de simplu este să construiești materiale care să gâdile exact orgoliile și frustrările fiecărei tabere.
Fiecare grup primește propriul său produs mediatic, propria poveste, propriul dușman și, evident, propriul motiv pentru care trebuie să fie indignat.
Tai câteva secunde dintr-un clip original, tai contextul, alegi exact fragmentul care îți convine, îl transformi într-o știre, îi pui un titlu bombastic, eventual mai bagi un „BREAKING NEWS” și ai terminat.
Restul e de poveste. Publicul reacționează, distribuie, comentează, se enervează, iar povestea începe să trăiască singură.
Nu mai contează neapărat ce s-a spus în întregul material. Contează cele 15 secunde care pot produce cea mai mare reacție.
Network nu îți explică manipularea ca pe o teorie abstractă. Ți-o arată ca pe un proces industrial. Ai informația, o bagi în fabrică, îi tai marginile, îi adaugi ambalajul potrivit pentru publicul țintă și o livrezi exact acolo unde știi că va produce reacția dorită.
Și nu contează dacă publicul este de stânga, de dreapta, conservator, progresist, naționalist, globalist sau orice altceva. Pentru fiecare tabără există un produs.
Important este ca omul să rămână indignat, speriat sau suficient de entuziasmat încât să continue să consume. Așa că degeaba critici sistemul, când la finalul zilei, chiar faci parte din SISTEM.
Nu are sens să vorbesc despre alte aspecte ale filmului, totul e la superlativ. Actoria e de Oscar, trei dintre ei au câștigat statuete. Ca să nu mai vorbesc despre scenariu care e lesne de înțeles că a fost premiat.
NOTĂ
Network îți arată societatea din interiorul ei, de acolo de unde pleacă toate undele de șoc. De fapt și mai clar – Network e despre rețele, orice tip de rețele, care din păcate, sunt transformate în rețele de prostituție unde contează să primești ce vrei și cum vrei.
Doamne ferește de gândire critică! Strică așa ceva! Doar nu vrem să ne pierdem colegii de tabără sau ciolanul de la masa bogaților.
La aproape cincizeci de ani de la lansare, filmul lui Sidney Lumet și Paddy Chayefsky rămâne nu doar relevant, ci dureros de actual.
Profețiile sale despre tabloidizarea știrilor, despre transformarea indignării în spectacol, despre dominația corporațiilor asupra vieții publice și despre alienarea profundă a individului într-o lume hiper-conectată nu s-au împlinit parțial. S-au împlinit literal.
