După ce-am dat de eșecuri precum Vasile și naveta spațială sau Nu mă lăsa să mor, iată că am mai ajuns și la Catane.
Catane este filmul de debut al doamnei regizor Ioana Mischie.
SINOPSIS
În satul Catane, o comunitate mică și aparent liniștită ajunge brusc în centrul atenției atunci când statul descoperă că aproape fiecare familie a declarat în acte câte un membru cu dizabilități, pentru a beneficia de indemnizații.
Suspiciunea de fraudă colectivă trimite în sat o echipă de inspectori care trebuie să lămurească situația, însă oamenii locului par mai uniți și mai inventivi decât anticipase cineva.
Echipa de control, formată dintr-un trio contrastant — inspectorul sever și calculat (Costel Cașcaval), colega lui atentă și intuitivă (Iulia Lumânare) și un al treilea membru, mai tânăr și idealist (Cristian Bota) — începe să bată din poartă în poartă, convinsă că va găsi o rețea bine pusă la punct.
Dar odată intrați în case, în curți și în poveștile oamenilor, inspectorii descoperă nu doar trucuri ingenioase și scuze improvizate, ci și o lume guvernată de un set propriu de reguli, clădit pe supraviețuire, solidaritate și mult umor negru.
EXECUȚIE
Fără alte preambuluri și introduceri – mă înclin în fața acestui film! Catane se numără printre cele mai complete producții românești pe care le-am văzut vreodată.
Și cu asta am spus tot! Însă, din respect pentru film și pentru cei care mă citesc, trebuie să scriu niște cuvinte despre acest produs impecabil.
În primul rând, din punct de vedere vizual, Catane este cel mai frumos film românesc văzut de mine. Încă de la primele cadre, răsuflarea mi-a fost tăiată când am luat contact cu peisajele Munților Apuseni.
Ba chiar, la început, mă întrebam dacă aceste cadre sunt trase în România. Ei bine, iată că se poate și un film românesc în care imaginea să capteze adevăratele frumuseți ale țării noastre.
Trebuie să laud și paleta de culori aleasă, care mi-a plăcut la nebunie; ba chiar cred că a fost și o inspirație din Wes Anderson. Și nu o spun cu răutate, din contră, apreciez să văd cineaști care se inspiră din marii autori de afară.
Iar dacă tot suntem la acest capitol, trebuie să discut și despre regia filmului, una care merită toate laudele. Mi-a căzut maxilarul când am observat atâta meticulozitate în compoziția cadrelor, unele fiind chiar simetrice, cu mișcări și unghiuri executate cu atenție de cameră.
De asemenea, tot ce ține de decor și costume este de-a dreptul o minunăție.
Pur și simplu, echipa filmului a creat o lume din care nu-mi doream să ies. Mi-aș fi dorit ca filmul să mai dureze încă vreo cinci ore, atât de fascinat am fost.
FILMUL ARE O COLOANĂ SONORĂ! PRINTRE PUȚINELE FILME AUTOHTONE UNDE AM SIMȚIT COLOANA SONORĂ!
Una care nu încearcă niciodată să domine imaginea, ci să o completeze organic, fie prin niște teme jucăușe și amuzante, fie prin niște note dătătoare de emoție și amărăciune.
Actoria este impecabilă, toți își livrează partiturile la cel mai înalt nivel.
Inspectorii care sosesc în sat – Costel Cașcaval (inspectorul principal), Iulia Lumânare (inspectoarea empatică), Cristian Bota (inspectorul rigid) – nu sunt simple unelte ale sistemului. Fiecare aduce o perspectivă diferită:
Costel Cașcaval joacă rolul funcționarului obosit, care a văzut prea multe ca să se mai mire, dar prea puține ca să fie imun la comic.
Iulia Lumânare reprezintă privirea umană, care încearcă să înțeleagă oamenii înainte de a-i judeca.
Cristian Bota este imaginea ordinii instituționale, a celui care vrea proceduri, semnături, claritate – într-o lume în care totul este ambiguu.
De cealaltă parte, sătenii nu sunt prezentați ca oportuniști simpli, ci ca o comunitate care și-a creat propriile mecanisme de protecție. Ei nu fraudează din lăcomie, ci din nevoia de a umple golurile unui sistem care îi ignoră.
Iar de aici încep să intru în zona filosofică a poveștii.
Catane nu este, în esență, un film despre fraudă, anchetă sau ilegalitate. Acestea sunt doar pretexte narative.
În profunzime, filmul vorbește despre un stat care nu mai funcționează ca organism întreg și despre modul în care oamenii, lăsați singuri, inventează forme alternative de supraviețuire.
Satul devine un microcosmos, o lume paralelă în care regulile oficiale nu mai sunt suficiente pentru a trăi.
Ancheta inspectorilor (Costel Cașcaval, Iulia Lumânare, Cristian Bota) intră într-un spațiu unde logica birocratică se lovește de o realitate mult mai nuanțată: aici, „frauda” nu este act criminal, ci adaptare.
Persoanele cu dizabilități din sat nu sunt prezentate melodramatic, nici instrumentalizate emoțional, nici umoristic. La nivel simbolic, ele reflectă un stat schilodit, incapabil să-și folosească „membrele”: instituții care nu funcționează, legi care există doar pe hârtie sau autorități ostile, absente sau incapabile.
Iar toate acestea conduc la un final care m-a rupt complet: în prima parte am înjurat ca la ușa cortului când vedeam ce se petrece pe ecran, iar mai apoi am lăcrimat de emoție.
Și da! Filmul jonglează magistral acest joc al emoțiilor – multe momente în care se râde, se plânge, dar în care o să și înjurați de furie.
NOTĂ
Catane este un film despre România profundă, despre comunități care nu cer mila statului, ci doar să nu le fie încurcat drumul. Este un film despre cum supraviețuim într-un sistem incomplet, despre solidaritate rurală, despre inventivitate și rezistență.
Cine mă citește de ceva timp știe că sunt un iubitor de filme românești, iar spre deosebire de mulți, nu mă refer să distrug un film sau să-l laud maxim.
Din fericire, Catane se află în a doua categorie de critică. Și trebuie să spun că puține filme, puțini cineaști reușesc să-mi depășească în preferințe cineaștii de suflet.
În cazul de față, deși ambele filme sunt de notă maximă, Catane a reușit să mă atingă într-un mod mai special față de Jaful Secolului. Repet, ambele fiind niște opere briliante și demne de nota maximă.
Sper din tot sufletul să mai auzim de Ioana Mischie; este o gură de aer proaspăt în cinema-ul autohton. Iar pentru un lungmetraj de debut, depășește radical multe filme orchestrate de regizori cu zeci de ani de experiență.
JOS PĂLĂRIA! MĂ ÎNCLIN!
