Gata! E aici! A sosit propunerea României pentru Premiile Oscar – Jaful Secolului.
Un film regizat de Teodora Mihai și scris de epocalul Cristian Mungiu.
SINOPSIS
Filmul urmărește povestea a doi tineri dintr-un sat de pe malul Dunării, Natalia ( Anamaria Vartolomei ) și Ginel ( Ionut Niculae ), care pleacă în Țările de Jos cu speranța unei vieți mai bune.
Acolo, destinul îi readuce aproape de câțiva cunoscuți din trecut, oameni obișnuiți să trăiască la limita legii și să caute mereu scurtături pentru a reuși.
Un incident violent, în care Natalia este umilită într-un club, declanșează o revoltă mocnită. Ginel, influențat de noii „prieteni”, ajunge să creadă că trebuie să riposteze.
Din frustrare și din dorința de a-și demonstra puterea într-o societate care îi tratează ca pe niște străini de mâna a doua, grupul pune la cale un plan nebunesc: să fure tablouri de valoare inestimabilă dintr-un muzeu olandez.
EXECUȚIE
Încep direct și-n forță acest comentariu prin a spune cel mai important aspect:
Jaful Secolului este cel mai bun film românesc din ultimii ani, aș spune chiar, cel mai bun film autohton de la R.M.N.
Și ce au în comun R.M.N. și Jaful Secolului? Exact! Ambele îl au la scriitură pe Cristian Mungiu – Cel mai mare cineast român all time.
Prin modul său de expunere, filmul este controversat, tocmai pentru că scenariul este echidistant, nu este suporter al vreunei tabere.
Sunt olandezii niște nenorociți că fură din banii românilor atunci când aceștia merg să muncească la ei? SIGUR CĂ SUNT!
Sunt românii niște nenorociți că vin în Olanda la furat, apelând la combinații, șpârle și alte scheme ilegale? ABSOLUT, DA!
Dar în același timp, există și ceilalți oameni care ajung prin dialog cerebral și matur la înțelegere. Aceasta vine de la olandezul deschis la comunicare și acceptare, dar și de la românul dispus la muncă cinstită și bun simț.
Jaful Secolului vorbește despre dorința românului de afirmare, de a arăta că sunt și ei cineva pe acest Pământ și nu în ultimul rând, de a-și depăși condiția.
Iar această dorință exacerbată, corelată cu metehnele toxice ale ambelor emisfere, duce ca individul să apese pe butonul roșu de acțiune extremă.
Filmul poate fi interpretat și ca o critică a economiilor europene contemporane, unde inegalitatea și discriminarea sunt tot mai evidente.
Acesta sugerează că aceste inegalități nu sunt doar rezultatul unor politici economice ineficiente, ci și al unei mentalități colective care favorizează unele grupuri și înlătură altele.
Jaful în sine este plasat într-un context extrem de simbolic – nu doar că fapta în sine este un act de curaj extrem, dar sustragerea tablourilor celebre face ca acest act să devină unul cu o semnificație mult mai mare decât simpla infracțiune.
Se poate vedea în acest jaf o protestare față de elita artistică și economică: tablourile sunt simboluri ale unei lumi privilegiate, iar furtul lor poate fi interpretat ca o împotrivire față de ordinea socială existentă.
Toate acestea sunt susținute și de o actorie livrată magistral.
Ionuț Niculae în rolul lui Ginel portretizează perfect băiatul venit dintr-un mediu sărac, dispus să-și sacrifice pielea pentru binele familiei lui.
Este dispus să-și sacrifice pielea într-un mod necurat, iar privirea și glasul lui transmit perfect durerea din sufletul său, din faptul că e părtaș la niște lucruri de care nu este deloc mândru.
Rareș Andrici în rolul lui Iță este perfect, provenind din acel peisaj al părților rău-famate, pline de minți sclipitoare, inteligente, cerebrale, dar și extrem de diabolice.
Însă vârful de lance, artileria grea, Everestul actoricesc al filmului este reprezentat de mult prea frumoasa Anamaria Vartolomei.
Interpretarea ei este una dintre cele mai sincere performanțe actoricești din ultimii ani.
Ea reprezintă puritatea, rațiunea, fiind nevoie doar să te uiți în ochii ei pentru a simți că ai lângă tine o persoană plină de suflet, dornică să-ți ofere sprijin.
Ea simbolizează mama eroină, care este dispusă la cele mai mari sacrificii pentru a-și ajuta fetița aflată departe de ea.
Atenție! Dispusă la sacrificii mari, dar nu dispusă și la compromisuri necurate.
Vă spun sincer, performanța protagonistei m-a emoționat până la lacrimi, în special la o scenă dintre ea și o bătrânică.
Dialogul este scris impecabil, plin de autenticitate, acesta fiind și catalizatorul umoristic.
E nevoie doar să închizi ochii și să îți dai seama de unde provin personajele, ce fac, cu ce se ocupă și care este scopul lor.
Teodora Ana Mihai livrează o regie impecabilă, iar dacă greșesc, îmi cer scuze, mi s-a părut că aici am avut parte de o „dublă regie”.
Atunci când ne aflăm în Olanda, tonalitatea filmului capătă un aer modern, îndreptat spre Hollywood, cu un montaj rapid, fluent, mișcări fine ale camerei și culori calde.
Iar când ne aflăm în România, regia este una apropiată de cea specifică Noului Val Românesc, adică una minimalistă, cu tonuri reci, cu cadre lungi.
Dar indiferent de locație, regia este una realistă, lipsită de artificii bombastice care să-ți fure privirea de la esența peliculei. Tensiunea, suspansul și emoția vin natural, fără ca scenariul să calce pedala de accelerație într-un mod gratuit.
NOTĂ
Jaful Secolului este un film care depășește simpla poveste a unui jaf spectaculos și se transformă într-o meditație profundă asupra condițiilor sociale, economice și psihologice care modelează comportamentul uman.
Nu avem parte de canonizări și demonizări absolute pentru români sau străini; atât estul cât și vestul prezintă propriile metehne toxice, neexistând justificare în niciuna dintre cele două emisfere.
Soluțiile nu vin din confruntări sau împărțiri clare între „buni” și „răi”. În schimb, dialogul între culturi și clase sociale diferite este esențial pentru a depăși barierele de înțelegere și pentru a găsi soluții mai echitabile.
Un alt mesaj al filmului este acceptarea – nu doar acceptarea ca un act pasiv, ci ca o deschidere activă către diversitate și către reconcilierile necesare pentru a construi o societate funcțională.
Acceptarea diferențelor nu trebuie să fie doar o obligație morală, ci o oportunitate pentru a construi punte de legătură între lumi care, la prima vedere, par imposibil de reconciliat.
Realist vorbind, nu poți emite pretenții de acceptare atunci când ajungi într-o țară străină și te pui să înjuri în cel mai infect mod toate prostituatele și persoanele homosexuale.
Dar în același timp, nici tu, mare stat european, nu poți emite pretenții să primești respect din moment ce tratezi migranții ca ultimii oameni.
Repet, e vorba despre dialog și înțelegere din ambele părți.
Cât despre propunerea la Premiile Oscar, simt că suntem în sfârșit aproape de a fi acolo, în primele 5 filme străine pe lista Academiei, mai ales că filmul se află în criteriile lor – un film comercial de calitate, dar și extrem de cerebral, cu valențe artistice.
Nu o mai lungesc, un film cu de toate (sex rapid, o porție scurtă de ciorbă românească, umor tragic, suspans, dar și foarte multă substanță cerebrală).
Din partea mea, din tot sufletul, Jaful Secolului primește nota supremă!
