Vasile și naveta spațială

Ca un adevărat patriot, de 1 Decembrie, m-am decis să vizionez o peliculă autohtonă.

Vasile și Naveta Spațială este titlul care a reușit să-mi fure banii.

SINOPSIS

Într-un sat românesc uitat de lume, unde numele „Vasile” este aproape o lege nescrisă, liniștea este zdruncinată când o navetă extraterestră se prăbușește printre gospodării.

Creatura care iese din epavă are o misiune sumbră: să pregătească distrugerea Pământului pentru a-și salva propria civilizație.

Planul lui se complică însă în cel mai neașteptat mod cu putință.

Trei săteni — toți Vasile, fiecare cu temperamentul și nebuniile lui — îl descoperă, dar în loc să intre în panică, îl tratează ca pe un musafir neobișnuit. Ba mai mult, pun mâna pe rămășițele navetei și decid să le transforme în… cazan de țuică.

EXECUȚIE

Dacă ar fi să enumăr părțile bune ale filmului, acestea sunt:

• Conceptul de la care pleacă, că toți locuitorii satului se numesc Vasile, ceea ce generează la început câteva glumițe acceptabile.

• O autoironie bună în ceea ce privește o reclamă la o școală auto. Când sunt întrebați cu ce scop se află acolo, ei răspund: „Pentru reclamă, domne!”

Însă aceste elemente sunt doar niște picături într-un ocean intoxicat de pagubă și submediocritate.

Nu sunt nebun să mă iau de efectele speciale, de faptul că s-a folosit AI, etc., etc.

Dar nu pot să închid ochii când văd că un film este făcut în bătaie de joc, unde nici minimul de bun simț nu a existat.

Ce să mai, filmul este o cavalcadă de greșeli de logică, de continuitate și de umor de șanț din anii ’80.

Încep cu punctul care m-a scârbit cel mai mult: caricaturizarea satului.

Sunt băiat crescut la marginea Bucureștiului, mai exact, în zona rurală a Ilfovului – pe scurt, la sat. Dragă echipă a filmului, vă rog frumos, mai emancipați-vă și scăpați de umorul ăsta de hazna tipic serialului Leana și Costel.

În acest film, pare-se că satul reprezintă apogeul prostiei, al alcoolismului, al prostituției, fiind groapa de deșeuri a României, locul unde trebuie să stai non-stop cu mâinile pe buzunare.

Vă zic sincer, îmi este mai frică să merg prin București decât printr-un sat.

Mi se pare de-a dreptul scârbos ca în anul de grație 2025 să sexualizăm în continuare femeile de la sat în ultimul hal. Aaah, să-ți clătești ochii pentru 2 secunde e una – ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place – dar nici să portretizăm femeile ca ultimele parașute și pițipoance.

Altă chestie: mai sunt amuzante glumele cu bețivi? Glumele alea cu bețivi care abia leagă două vorbe și consumă cisterne de țuică?!?

Există un personaj pe nume Văru Săndel, iar singura lui șmecherie este să se strâmbe în ultimul hal pe aproape toată durata peliculei. Ce pot spune… UN UMOR INTERGALACTIC DE REUȘIT.

Din punct de vedere al scriiturii, foaia de scenariu este o gaură în sine. Dacă mă apuc să le enumer, termin recenzia de Paștele Cailor. Însă vin cu câteva exemple:

• Există o scenă care are loc într-o clasă. Pe mesele elevilor nu se află nici urmă de pix, hârtie, penar sau alte rechizite.

• Una dintre abilitățile extraterestrului este să ia forma oricărei persoane. Prima oară când o face, nu știe absolut nimic despre „victimă” – nici cum o cheamă, cu ce se ocupă, cu cine vorbește.

• O face și a doua oară, prefăcându-se în altă persoană. Atunci, printr-o minune ancestrală, știe dintr-o dată ce a mâncat, ce a băut, ce a vorbit cu X sau Y acum două săptămâni. Băi, nene, ce s-a întâmplat? Și-a făcut update la soft între timp? O explicație, ceva?!

• Satele nu au primari, ci comunele – altă greșeală găsită în film.

Actoria este scrisă pe caiet, nimeni nu încântă. În special Alin Panc, care, după ce rostește replicile într-un accent de alcoolist notoriu (așa e rolul lui), mai este și însoțit de un sunet deplorabil. Aceste două elemente conduc la o atmosferă sublimă de incoerență și haos fără de hal.

Partea SF este oarecum interesantă și originală în peisajul cinematografic autohton, dar durează extrem de puțin, pentru că alienul se transformă în Văru Săndel.

Din punct de vedere tehnic și regizoral… Ce să comentez? Poate să existe regie aici?

NOTĂ

Vreau să fac o mică parenteză și destăinuire: am o mare durere în suflet că beștelesc acest film. Spun asta deoarece în distribuție face parte Sebastian Lupu, un actor pe care-l iubesc de la Pământ la Lună, fiind vocea copilăriei mele, cel care a dublat o mulțime de desene animate.

Cât despre acest Vasile și Naveta Spațială, este de departe o infecție urinară de natură cinematografică, genul de film care te motivează să te apuci de filme și să arăți că, și dacă te-ai strădui, tot nu ți-ar putea ieși ceva atât de prost.

Totul triumfă însă cu departamentul de comunicare al filmului. Nu știu cine se ocupă de acest palier, dar cei care se află acolo sunt ultimii cocalari borâți – și nu-mi cer niciun fel de scuze pentru aceste cuvinte.

Este adevărat, au fost unele comentarii cu o tentă ușor agresivă, dar chiar și așa, TU, CA PAGINĂ DE FILM, nu ar trebui să răspunzi la fel. Din contră, ar trebui să fii calm, diplomat, să faci cumva să atragi publicul la propria ta producție, nu să-l iei la perpulis.

Bineînțeles, ulterior acea postare, alături de comentarii, a fost ștearsă. Dar ce vreau să subliniez este: fie dai block persoanei ca să scapi definitiv de orice scandal, fie alegi calea pașnică și vorbești civilizat.

Hai că deja am scris prea mult pentru o asemenea hazna cinematografică.