Nu mă lăsa să mor este debutul în lungmetraj al lui Andrei Epure.
Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Locarno.
SINOPSIS
Maria (Cosmina Stratan) se trezește cu vecina ei, Isabela (Elina Löwensohn), moartă în fața blocului.
Dintr-un gest de omenie, Maria se oferă să se ocupe de înmormântare, însă ceea ce părea o formalitate se transformă treptat într-o povară neașteptat de apăsătoare.
Între drumuri la autorități, discuții cu oamenii din bloc și încercarea de a reconstitui viața celei dispărute, Maria descoperă fragmente din existența izolată a Isabelei — bucăți de viață care nu se leagă și care ridică tot mai multe întrebări.
Pe măsură ce lucrurile avansează, Maria se trezește confruntată nu doar cu responsabilitatea unei ceremonii funerare, ci și cu golul emoțional lăsat de o persoană despre care aproape nimeni nu știa nimic.
EXECUȚIE
Nu știam mai nimic despre acest film, însă a existat un motiv principal și crucial pentru care îmi doream să-l văd: Cosmina Stratan.
Cosmina Stratan este una dintre cele două protagoniste din capodopera românească După Dealuri, fiind și câștigătoare la Cannes pentru cea mai bună interpretare.
Ei bine, degeaba! Pe scurt, Nu mă lăsa să mor este o flatulație cosmică, pe care doar regizorul o înțelege și atât.
M-am mai plâns de filmele lui Cristi Puiu (Aurora și Sieranevada). Ei bine, dragilor, acelea sunt niște capodopere în materie de execuție, de ritm și de filosofie. Spun asta deoarece Nu mă lăsa să mor depășește orice limită astrală a elitismului.
Domnule regizor, care este semnificația astrală a scenei în care doi bărbați, aflați în duș (și, bineînțeles, cu mătărângile la vedere), au ca subiect de discuție Statuia Libertății?
De asemenea, sunt curios ce vrea să spună autorul atunci când, timp de vreo trei minute, îmi sunt arătate niște macarale care mută niște pietre imense?
Ritmul este unul infernal: scene îndelungate în care nu se întâmplă nimic, în care cameramanul se îndrăgostește de niște cadre de-a dreptul tâmpite. De exemplu, camera stă nemișcată mult și bine pe o țeavă de termoficare, pe o ușă, pe un copac și alte elemente cretine.
Sunetul este deplorabil, parcă actorii ar avea pietre și prune în gură. Noroc că am avut parte de subtitrare, altfel sunt fraze întregi în care nu auzim ce se rostește.
Pe plan actoricesc, nu am ce să comentez – este una de pomană. Îmi mențin părerea, care este și un fapt: într-o distribuție poți să ai spuma actoriei mondiale, dar degeaba dacă scenariul este vai de steaua lui și nu ajută distribuția să-și arate mușchii actoricești adevărați.
Isabela (Elina Löwensohn) este simbolul acestei prăbușiri tăcute. Maria, care pornește într-o sarcină aparent administrativă, descoperă treptat urmele unei vieți pline de absențe: prieteni puțini, rude inexistente, obiecte rămase fără povești.
Asta este singura filosofie pe care am putut să o descopăr și care este cât de cât veridică.
Nu pot să înțeleg nici direcția filmului – este horror atmosferic sau comedie? Ar fi trebuit să râd la acest film? Nu de alta, dar cred că a fost pentru prima oară în viața mea când am râs la un film pentru cât de prost poate să fie.
Îmi pare rău de spoiler, dar nu mă pot abține: la un moment dat, protagonista se trezește cu strigoiul defunctei la capul patului. Acum, orice om normal, dacă s-ar trezi cu așa ceva, cel mai probabil ar lua-o la sănătoasa sau ar sări direct de la etaj fără să mai țină cont de nimic.
Eh, pe a noastră protagonistă o cuprinde pasiunea și fericirea! În loc să se sperie și să tragă o fugă demnă de olimpiade, aceasta se decide să-i degetele în gură, să o atingă afectuos și să-i mângâie părul.
NOTĂ
Mereu am fost adeptul opiniilor diferite, dar să-mi fie cu iertare, acesta face parte din categoria în care, oricât de obiectiv sau subiectiv ar fi cineva, este imposibil să găsească ceva bun.
Unii ar spune că îmi place să mă torturez cu astfel de filme, dar aici recunosc că mi-am luat țeapă. Chiar am fost entuziasmat de acest film datorită Cosminei Stratan.
Ea nu are nicio vină că nu a putut să-și etaleze talentul stratosferic. Ce să facă și să joace un actor când are de-a face cu o mizerie de scenariu?
