Us and Them este un film chinezesc de tip what if love story.
Ca o extrem de scurtă paranteză, l-am găsit pe o listă aleatorie pe Letterboxd.
SINOPSIS
În China contemporană, doi tineri se întâlnesc întâmplător într-un tren care îi poartă departe de orașele natale, spre Beijing, unde fiecare speră să își construiască un viitor mai bun.
Jianqing (Boran Jing), un tânăr idealist și încăpățânat, visează la succes în industria jocurilor video, dar refuză compromisurile necesare pentru a-l atinge.
Xiaoxiao (Dongyu Zhou), mai pragmatică și mai atentă la realitățile vieții, caută stabilitate și siguranță într-o lume tot mai competitivă. Relația lor se dezvoltă treptat, pe fondul dificultăților materiale, al eșecurilor repetate și al presiunii sociale.
Filmul alternează între trecut și prezent, urmărind parcursul cuplului.
EXECUȚIE
Filmul este regizat de René Liu, un nume complet necunoscut — și pe bună dreptate. Acesta a fost filmul ei de debut, iar profesia ei de bază este muzica, departe de zona cinematografiei.
Iar ce a reușit să facă la un debut… m-a îngenuncheat definitiv.
Filmul merge pe rețeta mea preferată, cea de what if, precum în Before Sunrise sau Lost in Translation, doar că de data aceasta povestea este extinsă pe o structură mult mai largă.
Este un film despre iubirea care nu rezistă nu din lipsă de sentimente, ci din cauza timpului și a realităților sociale.
René Liu propune o perspectivă intimă și melancolică asupra unei relații care se consumă lent, sub presiunea eșecului, a ambițiilor diferite și a așteptărilor externe.
Rupturile nu sunt bruște sau spectaculoase, ci apar prin acumulare. Observăm cum relația lor evoluează în bine, dar, la un moment dat, apar diferențe de ritm, mici frustrări și promisiuni nerespectate.
Iar ceea ce ni se arată este faptul că cele mai dureroase despărțiri sunt cele în care două suflete nu mai pot crește împreună.
Însă, până la despărțire și jelanie, Us and Them este traversat de o serie de momente de o frumusețe discretă, construite exclusiv din gesturi mărunte și bucurii cotidiene.
Fericirea celor doi nu vine din realizări spectaculoase, ci din lucruri aparent nesemnificative: mesele împărțite, conversațiile târzii, rutina improvizată a unei vieți modeste.
Micuța lor garsonieră devine un spațiu al intimității absolute, un refugiu precar, dar plin de sens, în care dragostea pare suficientă.
Cum să nu ai sufletul plin de fericire când vezi doi tineri care se iubesc din tot sufletul, deși abia au ce pune pe masă?
Iar acum trecem pe tărâmul lacrimilor.
Anul Nou este un leitmotiv-cheie în Us and Them, iar inversarea sensului său este una dintre cele mai fine decizii ale filmului — o decizie care mi-a plăcut enorm, dar care, în același timp, m-a întristat profund.
În Us and Them, Anul Nou nu mai funcționează ca promisiune, ci ca memento al eșecului. Ziua asociată în mod tradițional cu bucuria, reînnoirea și speranța este resemnificată ca un moment al tristeții și al bilanțului dureros.
Pentru personaje, trecerea dintre ani nu aduce începuturi, ci accentuează ceea ce lipsește: stabilitatea, împlinirea, continuitatea relației.
În Us and Them, fiecare An Nou devine o repetiție a singurătății: părinții îl petrec singuri, acasă, departe de copiii plecați, iar timpul adună pierderi, persoane dispărute și eșecuri care nu mai pot fi reparate.
V-am spus în sinopsis despre pasiunea lui Jianqing pentru jocurile video. Ei bine, acest segment are multe ramificații, una dintre ele fiind cea a unei imaturități prelungite — unul dintre parteneri rămâne atașat de mecanismele copilăriei, în timp ce celălalt este forțat să confrunte realitatea adultă.
Însă, pe măsură ce înaintăm în poveste și, mai ales, pe măsură ce personajele cresc și îmbătrânesc, acest segment al jocurilor video capătă o nuanță extraordinar de emoționantă, una pe care nu vreau să o dezvălui sub nicio formă.
Din acest punct plec spre narațiunea filmului, una non-lineară, care alternează constant între trecut și prezent. Prezentul funcționează ca punct de confruntare. Reîntâlnirea celor doi nu declanșează un conflict dramatic, ci un proces interior de reevaluare.
Alb-negrul este asociat prezentului, momentului reîntâlnirii, și funcționează ca un filtru al dezvrăjirii. În contrast, trecutul este redat în culoare, dar nu într-o cromatică exuberantă, ci caldă și intimă.
Această alegere extraordinară are un sens mult mai profund, dar intră în zona spoilerelor.
NOTĂ
Un film la care am râs pe cinste și la care am plâns în draci. FOARTE ÎN DRACI.
Us and Them este un film despre iubirea care a fost suficientă la un moment dat, dar care nu a putut supraviețui timpului. Nu din lipsă de sentimente, ci din cauza diferențelor de ritm, a presiunii sociale și a incapacității de a crește în aceeași direcție.
Trecutul rămâne colorat nu pentru că a fost perfect, ci pentru că a fost viu. Prezentul, în schimb, este lipsit de strălucire, marcat de singurătate, eșecuri și conștientizarea pierderii. Anul Nou, reluat obsesiv, nu mai simbolizează începutul, ci inventarul dureros al ceea ce nu s-a împlinit.
În final, Us and Them nu este un film despre despărțire, ci despre ce rămâne după ea: nu resentiment, ci melancolie; nu ură, ci acceptare. Dar poate cel mai important: niciodată nu e prea târziu pentru a spune „îmi cer scuze” sau „te iubesc”.
Fără nicio exagerare și spre marea mea surprindere, Us and Them primește nota maximă.
