#185 IMDB
*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024
Cuvintele sunt de prisos… Un etalon al genului romantic – Before Sunrise.
SINOPSIS
Filmul urmărește povestea a doi tineri: Jesse (Ethan Hawke), un american visător și ușor cinic, și Céline (Julie Delpy), o studentă franceză extrem de inteligentă. Cei doi se întâlnesc întâmplător într-un tren care circulă de la Budapesta spre Paris.
Captivat de conversația profundă și de conexiunea instantanee pe care o simte cu Céline, Jesse o convinge să coboare alături de el în Viena, deși trebuie să prindă un zbor spre Statele Unite a doua zi dimineață.
Fără un plan anume și cu un buget limitat, cei doi pornesc într-o explorare a orașului pe parcursul nopții, transformând străzile, parcurile și cafenelele vieneeze în fundalul propriei lor povești de dragoste.
EXECUȚIE
Ei bine, dragi cineaști români (unii dintre voi), luați și învățați de aici ce înseamnă minimalism și regie simplă, executată însă într-un mod profund și inteligent, nu elitist.
Richard Linklater a compus o operă de artă – că alt termen nu-mi trece prin cap – pur și simplu unul dintre cele mai frumoase tablouri romantice puse vreodată pe celuloid.
Într-un gen intoxicat de clișee, dulcegării și alte elemente care ajunseseră deja la saturație, Richard Linklater a pariat pe o armă extrem de riscantă: simplitatea dialogului.
Ceea ce face filmul excepțional este tocmai refuzul său de a se conforma convențiilor narative clasice.
Nu există un conflict central, un antagonist sau o serie de obstacole dramatice de depășit. Singurul „antagonist” este timpul însuși – ceasul care ticăie neîncetat spre răsărit și spre despărțirea lor inevitabilă.
Într-adevăr, este o „lălăială” monotonă plină de vorbărie, ÎNSĂ SĂ DEA DRACU’ DACĂ M-AM PLICTISIT MĂCAR O SECUNDĂ!
Povestea este fix opusul celei din Materialists; dacă acolo se vorbea despre romantism ca un contract încheiat între două persoane care trebuie neapărat să se întâlnească pentru că bifează căsuțele potrivite, ei bine, aici vorbim despre farmecul autentic al sentimentului.
Asta este frumusețea și farmecul dragostei – te lovește atunci când te aștepți mai puțin, exact ca aici: cine s-ar fi așteptat ca, pentru doi tineri, o simplă călătorie cu trenul să însemne întâlnirea marii dragoste a vieții?
Vă spuneam mai devreme despre dialog, care este cu adevărat arma letală a filmului:
Aici, Jesse și Céline nu-și șoptesc banalități; ei își dezbat fricile, vorbesc despre pasiuni, despre prima lor atracție sexuală, despre filosofie, își analizează cinismul, își împărtășesc teorii despre reîncarnare și își critică reciproc perspectivele.
Cei doi se dezbracă sufletește unul în fața celuilalt. Vulnerabilitatea lor nu este fizică, ci intelectuală și emoțională. Își expun nesiguranțele, prejudecățile și speranțele, iar această deschidere totală este cea care le cimentează legătura.
Din punct de vedere actoricesc, Before Sunrise este o demonstrație de forță istorică în materie de artă a naturaleții și a minimalismului, care ar trebui studiată ca model la orice curs de actorie din lume.
Chimia dintre Jesse și Céline nu este doar fizică sau sexuală, deși aceasta este prezentă într-o tensiune mocnită. Este, în primul rând, o chimie a minților.
Ei se provoacă, se completează și se seduc prin idei; fascinația lor reciprocă se naște din modul în care gândesc, din felul în care articulează lumea.
Conversațiile lor parcă au un ritm muzical, există un flux și un reflux natural, un dans verbal în care fiecare știe instinctiv când să preia conducerea, când să asculte, când să întrerupă și când să lase spațiu pentru tăcere.
Regia este una de excepție, fabuloasă, incredibilă – și de aici mai adăugați toate adjectivele și atributele înălțătoare din DEX.
Richard Linklater știe cum să capteze emoția prin cele mai simple gesturi și cadre, însă apogeul regizoral apare la ACEA SCENĂ DIN CABINA DE ASCULTARE. Sincer vă spun, o consider una dintre cele mai fabuloase scene făcute vreodată.
În loc să vorbească, muzica preia controlul. Tăcerea se instalează, dar nu este una stânjenitoare, ci plină de tensiune romantică. Cabina este un spațiu mic, intim, iar asta îi obligă să stea aproape, să simtă prezența celuilalt.
Ochii se întâlnesc, privirile se ciocnesc sau se evită, fiecare se stânjenește când se întâlnește cu privirea celuilalt. Tensiunea din acel spațiu îngust este aproape insuportabilă, creată exclusiv prin prezența lor și prin emoțiile nerostite.
Tot la acest capitol, vreau să aplaud ultimele momente ale filmului, când primim un colaj cu cadre ale orașului Viena, scene care transmit monotonia și tristețea orașului de după plecarea celor doi.
Iar aceste momente ar trebui notate de majoritatea cineaștilor români – ASTA ÎNSEAMNĂ REGIE MINIMALISTĂ.
Cât despre partea emoțională… E genul de film de la care nu-ți dorești deznodământ, pur și simplu vrei să nu se mai termine. Cu cât se apropia mai mult de final, cu atât deveneam mai trist și începeam să vărs lacrimi odată cu personajele.
NOTĂ
Fără niciun dubiu, Before Sunrise este o capodoperă istorică care vorbește despre o dragoste simplă, dar profundă, scurtă, dar care va rămâne veșnică.
Before Sunrise capturează esența momentelor de întâlnire spontană și autenticitatea conexiunii umane.
Într-o singură noapte, personajele explorează frumusețea și fragilitatea relațiilor, dezvăluind că adevărata magie a iubirii constă în sinceritate și prezență deplină în fiecare clipă.
Nu-mi rămâne decât să mă înclin în fața acestei povești și să-i acord cel mai curat și cinstit 10.
