La provocarea lunară am avut parte de No Mercy.
Un thriller sud-coreean a cărui meniu principal se bazează pe… RĂZBUNARE.
SINOPSIS
Urmărim povestea lui Kang Min-ho (Sul Kyung-gu), un reputat medic legist care se pregătește să se retragă din activitate pentru a-și petrece mai mult timp alături de fiica sa, revenită în Coreea după o lungă perioadă petrecută în străinătate.
Planurile sale sunt însă date peste cap atunci când trupul dezmembrat al unei femei este descoperit pe malul unui râu, iar Kang este chemat să contribuie la anchetă.
Principalul suspect devine Lee Sung-ho (Ryoo Seung-bum), un activist de mediu care pare să aibă legătură cu crima. În timp ce investigația avansează, Kang primește însă o veste devastatoare: fiica sa ar fi fost răpită.
Lee susține că știe unde se află și îi cere lui Kang să îl ajute să fie eliberat în termen de trei zile, transformând ancheta într-un joc periculos în care fiecare decizie poate avea consecințe fatale.
EXECUȚIE
Trebuie să recunosc că prima jumătate de oră nu m-a prins de nicio culoare, nu știu de ce, mi se păruse totul mult prea banal și liniar prin toată acea simbolistică ascunsă în crime și-n modalitatea lor.
De ce să mint? Prima jumătate de oră mi s-a părut destul de plictisitoare.
Însă totul se schimbă când Kang descoperă prin ce necazuri trece fiica sa, iar de acolo, filmul m-a ținut la marginea fotoliului până la sfârșit.
Practic, avem o cursă de șoarecele și pisica dusă aproape la extrem.
Kang Min-ho pornește ca omul care pare să dețină toate avantajele: este un medic legist experimentat, cunoaște mecanismele anchetei și încearcă să reconstruiască adevărul pe baza dovezilor.
În partea cealaltă îl avem pe Lee Sung-ho, un personaj care pare să fie permanent cu un pas înainte și care știe exact ce butoane să apese pentru a-l manipula pe Kang.
Iar ceea ce face această confruntare atât de captivantă este schimbarea permanentă a raportului de putere. Într-o scenă ai impresia că unul dintre ei a câștigat partida.
În următoarea, descoperi că, de fapt, celălalt avea o informație pe care nu o știai. Și apoi se întâmplă din nou. Practic, e un continuu joc de șah cu mutări și permutări diabolice și bolnave.
Și tocmai când crezi că ai început să vezi imaginea de ansamblu, No Mercy îți mai aruncă o piesă de puzzle. Uneori chiar prea multe. Aici apare și unul dintre puținele mele reproșuri: filmul are momente în care abuzează puțin de răsturnările de situație.
Nu toate twist-urile au aceeași forță, iar unele mi s-au părut de umplutură, de tipul „șoc de dragul șocului”, atât. Vorba clasică: ce e prea mult, parcă strică.
În plus, nu pot să ignor o anumită asemănare cu Oldboy.
Nu vorbesc doar despre faptul că avem o poveste de răzbunare, ci și despre felul în care filmul își construiește misterul, manipulează și transformă treptat ancheta într-o poveste mult mai personală și mai bolnavă decât părea inițial.
Adică se vedea un pic prea mult inspirația din repertoriul lui Park Chan-wook. Chiar și așa, totuși, No Mercy reușește să-și construiască propriul mecanism și nu ajunge să fie doar o copie a lui Oldboy, de fapt nici nu e, dar, mă repet, se simte că de acolo s-a inspirat.
Însă, pe lângă acest mecanism de thriller foarte bine realizat, mi-a plăcut foarte mult și zona tematică, una care lovește foarte mult în realitate.
Filmul vorbește despre corupția din interiorul sistemului. Vorbește despre oameni care, atunci când sunt puși în situații-limită, ajung să-și urmărească propriile interese și să uite complet de principiile pe care ar trebui să le apere.
Sunt personaje care au depus un jurământ, care ar trebui să servească adevărul, dreptatea sau oamenii pe care îi reprezintă, dar care ajung să acționeze în funcție de propriile interese.
Îți arată un sistem în care oamenii din interior nu mai funcționează neapărat pentru scopul pentru care acel sistem a fost construit, ci pentru propria protecție, propria carieră sau propriul avantaj.
Iar totul se termină cu cireașa de pe tort a filmului, twist-ul final care lovește mai ceva ca meteoritul amenințător din Armageddon.
NOTĂ
Un thriller sud-coreean excelent, inteligent, nemilos și extrem de captivant, care excelează prin jocul permanent al raportului de putere, prin atmosfera de conspirație și manipulare.
Un joc de șoarecele și pisica în care nimeni nu rămâne permanent șoarece sau pisică.
Și că tot am adăugat cuvântul nemilos mai sus, am uitat să precizez rating-ul filmului, care are un R extrem, dar extrem de îngroșat. Pentru cei care au stomacul sensibil, nu este un film foarte frumos. Atenție! Se taie și se operează la maximă vedere!
Nu-mi rămâne decât să-i ofer o notă extrem de puternică și să am grijă să mă comport frumos cu toată lumea de acum încolo, că cine știe cum și cine se răzbună pe mine mai târziu.
