O nominalizare la Premiile Oscar.

My name is Maximus Dec… Scuze, am greșit filmul! Mă rog, tot ăla e, doar că-i partea a doua, și tot de Ridley Scott e regizat.

SINOPSIS

De la 19 ani de la moartea lui Maxim Decimus Meridius, Roma se află la puterea a celor doi împărați – Geta ( Joseph Quinn ) și Caracalla ( Fred Hechinger ) iar aceștia sunt puși pe stăpânit noi teritorii.

Teritoriile africane sunt țintele principale, iar cei doi împărați tirani îl trimit pe Acacius (Pedro Pascal ) și armata sa pentru a pune dominare pe o provincie, un loc unde își face veacul și al nostru tânăr protagonist Hanno ( Paul Mescal ).

În această confruntare, Hanno își pierde persoanele dragi și-n același timp intră sub sclavia Macrinus ( Denzel Washington ), un mare iubitor de jocuri și lupte, iar acesta vrea să facă din tânăr un mare gladiator de renume.

Astfel, pentru Hanno începe o mare luptă pentru supraviețuire, dar și pentru libertate, iar această cheie duce prin impunătorul Colosseum – Casa marilor jocuri și lupte.

De asemenea, descoperim că Hanno are un trecut legat un nume istoric apus de ceva vreme și că aparține de o familie a mai marilor din Roma.

EXECUȚIE

Un film pe care nimeni nu l-a cerut, un Gladiator care nu anunța niciodată vreo continuare..

Întrebarea care se pune este – De ce? Care este motivul? Așa foame de bani este?

O să fiu cât se poate de indulgent cu acele comparații legate de prima parte, că dacă aș corecta la sânge, atunci ar trebui să dezmembrez acest Gladiator II.

Din start o spun că nu-i un film deloc mizerabil, dar nici vreo capodoperă stelară nu este.

Cea mai mare problemă survine din faptul că filmul poartă numele unui monument cinematografic, iar asta te face automat să te legi de prima parte.

Dacă acest titlu se numea Urmașul / Ultimul Războinic / Rătăcitorul / Paulus Mescalitus – Un film din universul legendarului film Gladiator, atunci NU AVEAM NICIO PROBLEMĂ.

Așadar, oricât vrei să vezi separat și rupt de filmul original, contextul de față te obligă să nu poți face acest lucru.

Filmul servește cam aceeași ciorbă ca precedenta parte, nimic inovator și nou în această poveste :

Știți scena cu moartea acelor personaje din primul film? Și aici e la fel doar că-i puțin diferit.

Știți prima bătălie avută de protagonist în prima parte? Și aici e la fel doar că-i puțin diferit.

Cam la fel și pentru coloana sonoră, se vor niște orchestrații care să semene a Hans Zimmer și Lisa Gerrard, dar sunt deloc celebrele piese.

Așadar, din punct de vedere al structurii narative filmul nu vine cu nimic inovator față de precedentul.

Într-adevăr, dacă e să spun și un lucru bun despre această structură, ar fi tot ce ține de omagiile aduse personajului Maximus Decimus Meridius, niște ofrande aduse unui nume glorios care a scris istorie în cărțile Romei.

Și dacă tot intru în această notă pozitivă, zic să o continui prin a laudă tot ce ține de design și de costumație, nimic de reproșat pe acest palier.

Chit că Ridley Scott s-a aflat într-o perioadă slabă, totuși, în continuare știe cum să facă filme epice pentru cinema.

Acțiunea este la cote maxime și-n porții generoase, chit că vorbim despre o scurtă bătălie între armate în incipitul filmului sau luptele glorioase din Colosseum, acestea sunt regizate, orchestrate și coregrafiate la cel mai înalt nivel.

Și că tot discutăm despre lupte, R-ul din rating-ul filmului este destul de îngroșat, așa că să așteptați la o bună vărsare de sânge și niște membre aruncate prin aer.

Efectele speciale sunt 50/50, sunt momente în care efectele dau rateu, iar altele în care green screen-ul este insesizabil, iar efectele se îmbină perfect în decor.

Filmul se prezintă cu o durată de 2 ore și jumătate și sincer vă spun că a existat o singură dată când m-am uitat la ceas, cel puțin eu n-am simțit această durată.

Iar acum vine momentul unde trebuie să scot barda și să tai.

În primul rând, actoria nu mă dă deloc pe spate, sau nu știu cât e vorba de jocul actoricesc cât e mai mult despre personaje prezentate și despre cum au fost scrise acestea, ce-i drept și eu nebun că emit pretenții de la o căzătură de scenarist precum David Scarpa.

Nu există niciun antagonist puternic, unu’ diabolic, care pe lângă forță, să emane și respect și noblețe.

Corecție! Există un personaj care îndeplinește toate cerințele corespunzătoare, doar că fix ăla nu-i chiar vreun personaj negativ.

Aici, cei doi împărați se comportă ca ultimele modele de Onlyfans care vin după două farfurii de cocaină, nu transmiteau niciun pic de putere, doar glumele erau de ei, mai mult îmi venea să le dau câte o pâine de căciulă.

Să-mi fie cu iertare, dar de la personajul lui Joaquin Phoenix la prăpădiții ăștia de doi e cale extrem de lungă.

Nici Denzel Washington nu m-a impresionat, sau mă rog, personajul acestuia.

Pur și simplu, nu l-am simțit din peisajul respectiv, parcă din moment în moment așteptam să scoată vreo boxă de unde să răsune vreun Wu-Tang și să mai scoată și niște replici de ,, Yo, my man! „.

Paul Mescal este un actor fabulos de bun, printre vârfurile de lance din noua generație, dar nu s-a potrivit deloc în acest tip de rol.

Dacă la auzul vocii lui Russell Crowe îmi venea să-mi rup haina și să strig : „ Aaah, la o parte că merg la luptă cu bărbatul ăsta. ” , ei bine, aici eram pe modul : „ Bine, puștiule! Spune-le tu, că le spui bine! ”.

Hai că nu mă pot abține, nu-i spoiler, e de la sine înțeles ce legătură are acest Hanno cu vechiul Gladiator, așa că o spun răspicat : 

LUCILLA ( Connie Nielsen ) NU A AVUT NICIUN COPIL CU MAXIMUS!!! DE UNDE NĂSCOCIREA ASTA?

NOTĂ

Nu pot spune că-i un film prost, chiar nu e, dar filmul este cu vreo 3-4 clase sub primul Gladiator.

Dacă primul film a fost unu’ de testosteron și unu regizat și scris BĂRBĂTEȘTE, fiind o odă adusă stoicismului, ăsta a fost mai mult un film….mai băiețește.

Luat separat și deconectat de trecut, mi se pare că filmul livrează binișor, fiind 2 ore și jumătate unde popcornul a curs perfect, dar, și scuze de repetiție, faptul că-i o continuare te face să te legi și de trecut.

Totuși, faptul că nu am ieșit cu o stare bună și nu cu spumele la gură pe care le-am avut la Napoleon, mă face să fiu indulgent și să-i acord un 7.