După Where the Ravens Fly, tovarășul Vlad Șandor vine cu un nou film de scurtmetraj – FEAR.

De menționat că la partea de regie a făcut parte și Alex Rotar

SINOPSIS

Bun venit în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.

Martie 1945, pe fronturile Munților Tatra, soldații români și germani se pregătesc de luptă, uniți de aceeași teamă ascunsă.

În haosul confruntării, dincolo de tranșeele pline de gloanțe și grenade, dar mai ales sânge vărsat, iese la iveală un adevăr dureros : în război, oricât de bărbat și curajos ar fi cineva : cu toții sunt doar oameni.

EXECUȚIE

Având în vedere că am intrat într-o mică febră a producțiilor care au ca tematică perioada de la Primul Război Mondial și până-n Războiul Rece, scurtmetrajul ăsta a venit la țanc.

Producția de față este una oarecum atipică, zic oarecum că mai avem titluri de genu’ care sunt arhicunoscute.

Mai exact și mai concret, discutăm despre un film de război care pune accent și este angrenat mai mult în planul interior și psihologic al războiului, mai exact în psihicul și-n sufletului soldatului aflat pe front.

Dacă vreți, avem de-a face cu un mic Full Metal Jacket, cel puțin eu așa am simțit filmul acesta, chiar nu l-am simțit deloc ca pe o glorificare a războiului, vreo propagandă sau contra propagandă, pur și simplu, ASTA ESTE REALITATEA.

Scurtmetrajul arată cu măiestrie că în război, frica nu alege și nu iartă. Ea nu ține cont de vârstă, de curaj, de decorații sau de iluziile eroismului. Se strecoară în fiecare om, fie că e veteran sau tânăr recrut, fie că luptă pentru o cauză pe care o înțelege sau pentru un ordin pe care nu-l poate refuza.

Nu există eroi sau monștri, doar oameni prinși într-un joc în care viața nu are valoare decât până în momentul în care e luată. Un soldat poate crede că luptă pentru dreptate, dar ce înseamnă dreptatea când îți vezi prietenul sfârtecat lângă tine?

Oricât de puternic ar fi un om, oricât de mult și-ar înăbuși frica sub o mască de bravură, teama de moarte nu-l părăsește niciodată.

La nivel tehnic, acest scurtmetraj stă-n picioare, cred am sesizat niște probleme la partea de sunet, în special la partea de dublaj, la sincronizarea dintre voce și mișcarea buzelor.

Dar așa cum am repetat în zeci de alte comentarii, nu o să mă leg de un scurtmetraj, făcut cel mai probabil pe o sumă infinit de infimă și un băiat tânăr, față de cum tai în carne vie când vine vorba de un film de lungmetraj la care văd că are parte și de o finanțare generoasă.

Bine băi, Ridley Scott! A venit băiatul ăsta de i-a pus pe niște actori amatori să-și livreze replicile în diferite limbi, în cazul de față fiind româna și germană, și tu ditamai regizorul nu ai fost în stare de așa ceva în filmul Napoleon în care ai avut resurse nelimitate!?!?

În cazul de față sunt o mână de replici rostite în germană, dar pentru mine e o atenție la detalii pe care vreau să o aplaud, nu de alta, dar a ajuns să fie rar întâlnită în peisajul cinematografic larg.

Producția este destul de îndrăzneață, pe lângă partea de vestimentație ( uniforme ), nu de alta dar avem parte și de niscai efecte practice, și aici mă refer la explozii, avem parte de replici de arme.

NOTĂ

Mi se pare de-a dreptul uluitor cum nu apar astfel de filme, sau mai exact astfel de povești în peisajul larg al cinema-ului autohton.

Simt că cinema-ul autohton e angrenat în 3 genuri de film : Comunism, drama de familie și comedia, atât! Oare e atât de greu să vină cineva cu potență mare financiară și să aducă un astfel de film?

Nu am nevoie de vreun film de război de mare magnitudine, cred că se poate face și ceva la scară mică ca-n cazul acestui scurtmetraj și să iasă ceva extraordinar.

Revenind la acest FEAR – JOS PĂLĂRIA! Mai ales pentru partea narativă și filosofică a poveștii despre cum prezintă războiul și actorii unui astfel de eveniment devastator.

Războiul este locul unde omul descoperă că nu este decât carne și os, căldură și frică, o respirație fragilă care poate fi întreruptă în orice clipă.

Oricât de tare și-ar spune că e pregătit, că a fost antrenat, că are o datorie de împlinit, primul sunet al unui obuz căzând aproape îi sfâșie toate convingerile amintindu-i că într-un final este un simplu muritor.