Vă invit la un film de acțiune aflat la mare înălțime. Înainte de vizionare, mare grijă să spălați geamurile!

SINOPSIS

Povestea o urmărește pe Joey ( Daisy Ridley ) , o fostă soldată care, după încheierea carierei militare, duce o viață aparent liniștită lucrând ca spălătoare de geamuri la zgârie-nori din Londra.

Însă, rutina zilnică ia o turnură neașteptată atunci când, în timpul unei intervenții obișnuite la înălțime, devine martora unui atac asupra unei clădiri de birouri.

Un grup de teroriști bine organizați iau ostatici în timpul unei gale corporative, amenințând să distrugă întreaga clădire. Prinsă între pericol și dorința de a interveni, Joey își folosește instinctele și antrenamentul de fostă militară pentru a se infiltra în interior și a încerca să salveze situația.

EXECUȚIE

Deja aud cum strigă unii : Huuuooo, film de acțiune cu femeie puternică în personaj principal, huoooo, woke-ul!

Tocmai, că fix nu asta e marea problemă, am și spus în sinopsisul recenziei de faptul că femeia are un istoric în acest domeniu, deci nu este puternică doar de dragul de a fi puternică, personajul ei fiind foarte credibil din acest punct de vedere.

Plus că, nu are parte de niște lupte de proporții epice, nefiind vreo John Wick în trup de femeie care se luptă cu 50 de soldați pe secundă, nici gând de așa ceva.

Deci comentarii negative pe criteriul acesta pică din start și sunt de-a dreptul ridicole, cum la fel de ridicole mi se par asemănările cu Die Hard, sincer să vă spun, nu mi s-a părut chiar a fi Die Hard.

DAR NU ASTEA SUNT MARILE PROBLEME.

PROBLEMA APOCALIPTICĂ A ACESTUI ESTE SCENARIUL ABOMINABIL!!!

SCRIITURĂ LUATĂ LA PIX NU DE UNU’, NU DE DOI, CI DE FUCKING TREI SCENARIȘTI!!!!

Vorba’ lu’ Adi Despot, deci câți scenariști au fost : „ Trei în… mea!”

Pe scurt, scenariul este atroce, greșeli flagrante de logică n-am pomenit de când mama m-a făcut : Să-mi zici că poți să te auzi cu cineva prin acele geamuri care sunt antifonice, ȘI MAI ALES SĂ VORBEȘTI ȘI-N ȘOAPTĂ, simt cum filmul își bate joc de mintea mea.

De asemenea, în film observăm că la acele clădiri zgârie-nori de zeci spre suta de metri, nu există niciun pic de vânt, pur și simplu e liniște și pace, nicidecum vreun curent care să zdruncine.

Fata mea are șansă să căsăpească inamicii doar prin apăsarea trăgaciului, dar nu se întâmplă, fiind conștientă că geamurile sunt antiglonț, lucru plin de falsitate, nici vorbă de așa ceva.

Filmul durează 90 de minute, iar acțiunea cred că are în total vreo 15 minute, iar aceasta izbucnește abia în actul al III-lea când aceasta reușește într-un final să ajungă în clădire.

Nu pot spune că acțiunea m-a dat pe spate, mai ales că a fost într-o cantitate extrem de mică, și bineînțeles că a noastră Joey nu are mai nicio zgârietură, că te gândești că după niște runde de cafteală și ciuruieli și sărit prin cioburile geamului am spune că femeia noastră ar fi plină de sânge și zgârieturi, nici vorbă de așa ceva.

Din punct de vedere actoricesc, pot spune doar atât : Lemn Tănase, zero emoție în interpretarea actorilor, iar cauza principală este scenariul atroce.

Mi se pare că Daisy Ridley primește cam prea mult hate, pot să înțeleg cauza, cauza fiind evident ultima trilogie Star Wars, dar să-mi fie cu iertare, când scenariul e praf și pulbere degeaba ai actori mari în distribuție că nu vor transmite nimic.

Iar Daisy Ridley chiar mi se pare o actriță extraordinar de talentată, problema e că a dat de câteva filme micuțe unde talentul ei este iese la iveală.

NOTĂ

Nu am găsit multe de comentat despre acest film.

Ce mai tura-vura, Cleaner este un pardaf suprem din toate încheieturile posibile și imposibile, și acum îmi este imposibil să înțeleg cum unii scenariști au fost în grevă.

Băi nene, la așa scenariu ar trebui să ai parte de grevă definitivă și irevocabilă.

Hai că vă las, las un 3 și mă duc să curăț niște geamuri murdare.