Tovarășul Vlad Șandor a venit cu un nou film, de data asta cu Where the Ravens Fly.
SINOPSIS
Acțiunea se petrece în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact în vara anului 1941, pe când statul român parcurgea un regim legionar.
Iar prin pădurile României, îi întâlnim pe cei doi protagoniști ai noștri, David și Ion – Doi soldați care au dezertat din cauza ororilor și persecuțiilor cu care au avut de-a face.
Însă, totul se schimbă când aceștia dau de un alt camarad, acesta fiind tovarăș doar la prima vedere, iar pe lângă asta, mai avem de-a face un Ion grav rănit aflat pe ultima suflare.
De asemenea, înspre final, descoperim că inamicul nu poate să fie doar uman, iar acesta se află atât de aproape de aceștia.
EXECUȚIE
Dintre toate filmele lui Vlad Șandor, chit că acesta este puțin mai scurt decât Maledictis ,acesta prezintă cea mai mare anvergură din toate filmele lui și asta se observă cam pe la toate capitolele.
În primul rând, acesta este primul film cu adevărat live action, fără imagini statice sau alte elemente de genu’, acum avem parte de un cadru larg, multe personaje care iau parte la acțiune, decor, recuzită, ș.a.m.d.
Pe plan tehnic, filmul se prezintă astfel : Imaginea este foarte interesant creionată, o imagine mohorâtă care-i plină de culori fără vlagă, toate acestea ducând la o atmosferă destul de grea și apăsătoare.
De asemenea, am apreciat foarte mult faptul că, spre deosebire de unele flatulații românești, aici, camera nu zăbovește minute întregi pe un cadru, aici nu-mi stă 2 minute camera pe un pom de să am timp să-i număr frunzele, crengile și poate să-i calculez și vârsta respectivului arbore.
Aici, doar ne sunt prezentate niște cadre bune cu pădurea pentru a ne familiariza și a intra în atmosfera filmului. Bravo! Așa se face!
Totuși, pe partea tehnică avem parte și de o bubă – Sunetul!
Într-adevăr, sunetul este imaculat, cel puțin eu am reușit să disting fiecare cuvânt fără a avea o problemă, doar că, se observă cu urechea dar și cu ochiul liber.
Se observă că au fost niște dificultăți tehnice la partea de dublaj, sincronizarea dintre vorbit ( buze ) cu cea a sunetului scos nu prea se pupă, ca să nu mai zic că, în unele momente volumul vocii crește considerabil, mai ales că nu se simte zgomotul ambiental, cel de fundal.
Deși fac mereu pe indulgentul, ce-i drept aici nu pot, aici chiar a fost problemă cu adevărat sesizabilă, dar vorbim totuși de un film realizat de un tânăr, iar bugetul filmului fiind aproape infim, deci nu sunt atât de hain și drăcos.
Plus că, nu-i un film făcut pe vreo spălare de bani coregrafiată de CNC sau cine știe ce producție sponsorizată de vreun Superbet, un Betano, un Heineken sau de vreun mare „ influenkăr ”
Continui să mă leg de partea audio, doar că de data asta-n sens pozitiv, deoarece, așa cum ne-a obișnuit al nostru Movielizer / Vlad Șandor avem parte de o coloană sonoră excepțională.
Dacă-n filmele precedente aveam parte de o coloană sonoră pe acorduri clasice și simfonice, de data asta avem parte de doine și de muzică lăutărească veritabilă, orchestrațiile fiind semnate de Nicoale Volcu.
Coloana sonoră este foarte interesantă, aceasta având mai multe conotații, câteodată fiind ca un bocet care transmite suferința și amărăciunea vremurilor respective, ba când aceasta transformă atmosfera într-una înspăimântătoare.
Și da, fără a da mari spoilere, ultimul act al scurtmetrajului capătă o traiectorie horror, mai exact, luăm contact cu un element horror al folclorului nostru, nu o să zic despre ce e vorba, și deși nu am o vastă cunoștință cinematografică autohtonă, cred că-i printre puținele producții care abordează puțin acest subiect.
Și chiar pot spune că premisa este destul de originală, mai mereu sunt silit de aceleași premise despre perioada de tristă amintire, dar chiar și așa, vreau măcar niște abordări originale.
E greu să se facă un film horror în România, avem atâta folclor în țara asta, chiar atât de greu e să apară o minte sclipitoare care să-și pună capul la contribuție și să ofere un produs chiar original și interesant!?!?!
Și n-ar fi rău ca niște oameni de la vreun studio sau niște producători să vadă acest scurtmetraj și să se gândească la o finanțare pentru așa ceva.
Notă
Așa cum am spus și-n introducerea comentariului propriu zis, filmul a fost destul de complex pe toate palierele, și ca să fac și o mențiune foarte interesantă : recuzita a fost reală, și aici mă refer la arme – Kar98.
Acuma, nu știu dacă regizorul a făcut trimiteri și-n mitologia nordică, și aici mă refer la titlu – Where the Ravens Fly, iar în respectivele culturi, corbii sunt prevestitori ai războiului.
Din punctul meu de vedere, aici, titlu, prin acest „ corbi ” ar putea sugera un loc de război care a fost abandonat sau care a devenit un simbol al pierderii și durerii, fiind un loc uitat, blestemat și bântuit.
La finalul zilei, Where the Ravens Fly este un scurtmetraj bun și foarte original, fiind produsul unui tânăr pasionat de filme, mai ales că toate scenariile acestuia au un contur intelectual, deci chiar nu pot să zic că laud filmele de dragul cunoștinței.
Hai că vă las că plec în delegație, până atunci trec în condică o notă de 9.
