1 nominalizare la Premiile Oscar.

Cei de la Disney atacă premiile Oscar la categoria pentru Cea mai Bună Piesă Originală prin documentarul despre Elton John.

SINOPSIS

Scurt și la obiect.

Documentarul reprezintă o incursiune în timp a celor 50 de ani în care muzica lui Sir Elton John a răsunat pe această planetă.

Astfel, pornim din copilăria lui până în momentul concertului de retragere susținut la Dodgers Stadium în 2022.

EXECUȚIE

Nu avem parte de vreo originalitate de documentar, acesta bazându-se pe structura clasică formată din imagini și clipuri de arhivă din viața artistului.

De fapt, avem parte și de ceva element original, mai exact momentele în care Elton John povestește anumite episoade din a sa cariera iar acestea nu au fost capturate, filmul abordează aceste segmente prin intermediul animației.

Ce se mai poate spune despre Elton John? Ce vă pot spune eu despre acesta e că se numără printre artiștii mei de suflet.

Nu pot spune că sunt un mare fan al stilului său rebel și excentric, dar îl iubesc din tot sufletul pentru vocea și calitățile sale muzicale, iar când acesta pune degetele pe clape, pur și simplu, știi că urmează ceva divin.

Starea de bine și de liniște e de nedescris când îmi aud una din piesele de suflet, una dintre ele fiind Goodbye Yellow Brick Road. Tot de la el îmi mai place : Sacrifice, Rocketman, Tiny Dancer, Your Song, Don’t Go Breaking My Heart, Candle In The Wind sau Circle of Life.

Nu prea avem parte de cine știe ce picanterii din viața artistului, sau dacă avem, acestea sunt prezentate într-un mod mai superficial, aș spune că acest lucru a fost mult mai bine executat și transmis în filmul Rocketman.

Chiar așa, întâlnim un om care a avut parte de o copilărie grea și dureroasă, care a avut parte de o tinerețe plină de probleme legate de consumul de droguri, alcool și evident, problemele legate de orientarea sa sexuală.

În anii 80′ erai mai bine privit dacă erai ceva infractor decât să mărturisești că ești homosexual, nu că și acum nu s-ar practica acest lucru’, mai ales la noi.

Că tot am adus în discuție acest subiect despre orientarea sexuală, materialul ne arată și luminița de la capătul tunelului.

După o viață în care Elton John a trăit în singurătate și întuneric, în care s-a confruntat cu depresii și decepții în dragoste, ei bine, iată că în sfârșit al nostru Elton și-a găsit liniștea sufletească de care avea nevoie, acesta fiind David Furnish.

Cei de la Disney ar trebui să învețe multe din această poveste, nu de alta, dar decât să aduci pe ecran propagandă agresivă și tot felul de incluziuni în filme în care să consideri că faci un bine unor astfel de comunități minoritare, mai bine prezinți astfel de povești naturale și simple.

Am un singur lucru’ de spus :

Dacă și aici, când observi doi oameni care se iubesc în cel mai fin, simplu și profund mod cu putință, în care-și cresc și educă cu cea mai mare dragoste cei doi copii, dacă și aici îți arde de comentarii scârboase, atunci pot spune doar că ești un jeg gunoier uman care merită o mare flegmă în față.

CORECT, SUNT OAMENI BOLNAVI! Trăiască orfelinatele pline de copii abandonați unde acolo sunt abuzați și torturați până la 18 ani.

Trăiască familia tradițional – creștină din Vălenii de mijloc în care sunt 10 copii, tatăl e un bețiv ordinar și o rupe cu bătaie pe soție, iar din cele 10 odrasle, câteva dintre ele sunt trimise la cerșit, iar într-un final toată lumea moare de foame.

Ce rost are ca doi astfel de oameni înstăriți, educați și care se respectă doresc să adopte un copil care merită un acoperiș deasupra capului, o educație aleasă sau pe cineva de la care să audă un simplu – Te iubesc!?!?

Materialul e nelipsit de momente emoționante, n-ai cum să rămâi nemișcat când vezi un om atât de împlinit, dar în același timp înspăimântat de faptul că nu mai are mult de trăit, iar ultima și marea lui dorință este să părăsească scena pentru a se bucura alături de familia sa.

NOTĂ

Nu este un documentar impresionant, până la urmă Elton John a avut un sfârșit de carieră plin de fericire, nu am fost devastat și dărâmat precum la I am: Celine Dion sau Thank You, Goodnight : The Bon Jovi Story, acolo unde m-am îmbolnăvit de plâns.

Cât despre melodia care a fost nominalizată, pot spune doar că în mod normal aceasta ar trebui să fie câștigătoarea Premiului Oscar, dar păcat că n-are loc de răgăliile dezacordate din Emilia Perez.