Cei de la Amazon Prime ne pun la dispoziție un film documentar despre uriașa cantautoare – Celine Dion

SINOPSIS

Așa cum reiese și din titlul, evident avem parte de un film biografic despre monumentala artistă, însă filmul pune accent pe partea mai neagră a vieții sale.

Astfel, documentarul ne prezintă cu lux de amănunte momentele de prăbușire a monumentului muzical, mai exact, de la pierderea vocii până la momentul în care a fost diagnosticată cu Sindromul Persoanei Rigide.

EXECUȚIE

Nu mă pot considera un mega fan al acestei artiste, dar sunt ascultător de muzică bună și cam știu cu ce se mănâncă discografia artistei, știu cât de uriașa este.

În zona de pop veritabil, sunt mai mult cu Adele, care pentru mine este cea mai bună voce la momentul actual și cea mai bună din câte vor fi pentru următoarele decenii. Și din garda asta, pot spune că sunt un admirator și al veritabilei Lady Gaga.

Atenție, când zic Lady Gaga nu mă refer la Bad Romance sau alte creații bombastice și super extravagante, mă refer la materiale precum albumul A Star is Born care pentru mine e o mare capodoperă muzicală.

Ar fi redundant să vorbesc despre dumnezeieștile calități muzicale ale lui Celine Dion, n-am cum să fac așa ceva, pot spune doar că ne-a oferit cea mai lacrimogenă coloană sonoră a tuturor timpurilor din cinematografie și știți la care mă refer.

Revenind la materialul de față, îl pun în oglindă cu Thank You, Goodnight : The Bon Jovi Story, fiind pe aceeași traiectorie – Doi coloși ai muzicii, doi oameni cu un suflet uriaș care au fost îngenunchiați.

Aici, am avut parte de aproape două ore devastatoare, dacă pe mine m-a dărâmat, care sunt un simplu admirator și ascultător, atunci nu vreau să mă gândesc pentru fanii adevărați și iubitorii muzicii lui Celine Dion.

Mi s-a părut dureroasă această transformare și dovadă că viața e atât de nedreaptă – Să vezi o artistă colosală, frumoasă și care emana o energie incredibilă, care să ajungă o ( și fără a dori să fiu nesimțit, Doamne ferește așa ceva ) băbuță amărâtă care-n momentul ei de față singura ei misiune este aceea de a-și crește copiii.

La fel ca și-n cazul Bon Jovi, avem parte de o persoană familistă care-și duce căsnicia la bun sfârșit, însă din păcate, a noastră Celine Dion se desparte de René ( marea sa iubire a vieții )  mult prea devreme, jurământul de altar împlinindu-se mult prea devreme.

Stau și mă întreb – De ce astfel de oameni pățesc așa ceva? Ce rău au putut să facă? Un Vlad Pascu sau cine știe ce criminal/interlop/Piedone de ce n-ar fi pățit asta?

Îmi dau seama că vor fi și retardați ordinari care vor aduce comentarii de genu’ : Domne, dar unii amărâți nu am plânge de milă sau ajuta. Sau – Așa a vrut să fie de la Dumnezeu.

De al doilea comentariu nu vreau să discut, că nu vreau să bășic pe alții ( am discutat mai mult în recenzia pentru The Passion of the Christ ). Dar legat de primul comentariu : Bon Jovi sau Celine Dion ( Artiști pe care i-am recenzat pe acest blog ) – oameni care au remorci și vagoane de bani, care-și permit orice pe lumea asta, însă din păcate, iată că sănătatea n-au putut.

Și mă repet, niște oameni care nu s-au drogat și îmbătat până când au ajuns la intoxicare, nu au rupt zeci de căsnicii rupând așternuturile cu mii de parteneri, nu au fost pedofili sau violenți – Oameni eleganți, decenți și cu suflet bun.

NOTĂ

Pentru mine, acesta este unu dintre cele mai frumoase, elegante, sincere, dar și dureroase documentare pe care le-am vizionat vreodată. Și mă repet, nu mă pot numi – fan,  în niciun caz, dar nu pot să nu mă înclin în fața unei icoane a muzicii pop.

A urmări durerea acestei sărmane Celine Dion este o reală tortură pură pentru oricine, asta dacă nu aveți inima rece și de piatră, iar să o văd pe biata femeie încercând să cânte, cu vocea frântă și apoi plângând în fața camerei a fost prea mult pentru mine.

Totul este la superlativ în acest documentar, ca să nu mai zic despre coloana sonoră care-i venită din altă lume, bineînțeles formată din discografia lui Celine.

Ce să mai, un documentar despre un artist de nota 10 merită o notă pe măsura celui omagiat.