Ca să vezi, ce combinație între Nicolas Cage și David Lynch într-o comedie neagră plină de crime – Wild at Heart.

SINOPSIS

Filmul urmărește povestea de dragoste tumultuoasă și rebelă dintre Sailor Ripley ( Nicolas Cage ) și Lula Fortune ( Laura Dern ).

Cei doi tineri îndrăgostiți fug împreună dintr-un mediu sufocant, încărcat de tensiuni familiale și violență, în încercarea de a scăpa de trecut și de a-și construi o viață împreună.

Mama Lulei, Marietta Fortune ( Diane Ladd ), o femeie manipulatoare și dominatoare, este hotărâtă să destrame relația dintre Sailor și Lula.

Astfel, Marietta angajează un detectiv privat și un criminal notoriu pentru a-i urmări, declanșând o serie de evenimente periculoase și imprevizibile.

Pe măsură ce cuplul traversează peisajele decadente ale Americii de Sud, ei se confruntă cu o serie de personaje ciudate și întâmplări care testează intensitatea iubirii lor.

Iar în acest drum al lor, care este în același timp un drum fizic și unul spiritual, ei sunt forțați să-și înfrunte fricile, dorințele și trecutul.

EXECUȚIE

Așa cum am spus și în start-ul recenziei – Wow, Nicolas Cage și David Lych într-o colaborare.

Și trebuie să recunosc, tare faină a fost colaborarea asta, Nicolas Cage aflându-se într-o perioadă de glorie în acea vreme.

La suprafață, Wild at Heart este povestea unei iubiri tinere și pasionale dintre Sailor Ripley (Nicolas Cage) și Lula Fortune (Laura Dern), dar aceasta devine un pretext pentru o călătorie într-o Americă plină de haos, corupție și scârbos.

Dragostea lor aș spune că reprezintă scutul care-i face să supraviețuiască, și trebuie să recunosc că abordarea astea de a prezenta o poveste de dragoste prin intermediul unei comedii negre a fost o alegere destul de interesantă din partea lui Lynch.

Mulți spun că acesta ar fi cel mai slab film lynchian, nici vorbă de așa ceva, doar ce-am discutat despre al său Dune.

Dar într-adevăr, este unu’ dintre cele mai puțin bune proiecte ale sale, fiind foarte ciudat, tonul producției fiind unu’ psihotic, halucinant, turbat, de parcă Lynch împreună cu echipa au trebuit să fumeze câteva farfurii de albă ca zăpada și după au început să tragă filmul.

Filmul este o adevărată experiență vizuală, iar așa cum suntem obișnuiți, David Lynch este un maestru al culorilor ca formă de comunicare în cadrele și sunetul pentru a amplifica emoțiile și temele filmului.

De exemplu, roșul aprins, o culoare recurentă, simbolizează pasiunea, furia și pericolul, fiind prezent atât în costumele personajelor, cât și în peisajele dramatice.

Wild at Heart explorează dorința umană de libertate și încercările de a scăpa de constrângerile societății și ale destinului. Sailor și Lula sunt în esență doi tineri care se luptă cu forțe care par mult mai mari decât ei: familia, violența sistemică, dorințele umane întunecate și condiționările culturale.

Iar așa cum pățim cu toții, libertatea mereu ne este mereu amenințată, iar asta conduce la marea întrebare : Ce preț trebuie să plătim pentru libertate?

Pe planul fantastic și suprarealist, Lynch aduce o conexiune cu un celebru basm, iar celebrele scene fantastice m-au dus cu gândul că toată această călătorie este una’ mai mult de autocunoaștere, de maturizare, una cathartică, asta-i umila mea părere.

Excentricul și vulgarul sunt la ordinea zilei, nu lipsesc scene de sex, violența exacerbată sau diferite momente libidinoase, doar că aici, mi s-au părut câteodată cam prea gratuite, la unele faze ba chiar am râs, și având în vedere că avem parte de o comedie neagră, cred că filmul și-a atins scopul.

Așa cum am spus mai devreme, filmul se numără printre cele mai puțin bune producții din repertoriul cineastului, mai exact :

Mi s-au părut momente extreme în care simțeam că timpul stagna pe loc sau am avut parte de scene de umplutură care nu ajutau cu nimic la construcția firului narativ.

De asemenea, n-am simțit nimic mindfuck la acest film, și nici nu cred Lynch și-a dorit așa ceva de la Wild at Heart, adică scenariul este oarecum previzibil, nu există niciun twist care să-ți distrugă neuronii sau vreun segment terifiant care să-ți înghețe sângele în vine.

Dacă vreți ca o mică paralelă, l-am simțit ca pe filmul Insomnia regizat de Nolan, adică n-am simțit că dacă mi-ai șterge din memorie acest Wild at Heart și mi l-ai pune în față, chiar nu aș ghici că acesta este un film de David Lynch, REPET, AȘA L-AM SIMȚIT.

Actoria se prezintă destul de bine, Nicolas Cage împreună cu Laura Dern au o chimie savuroasă, amândoi livrându-și partitura foarte bine, ba chiar oferind câteva momente unde m-a durut burta de la prea mult râs.

Evident că avem și un Willem Dafoe care întruchipează un personaj scârbos și slinos cum doar el știe să interpreteze, plus un personaj enervant jucat de actrița – Diane Ladd care a oferit o prestație foarte solidă, dar în același timp nu mi s-a părut demnă de a fi nominalizată la Premiile Oscar pentru Cea mai Bună Actriță în rol Secundar.

NOTĂ

Mi s-a părut un film lejer, bun și cinsit, o producție lynchiană numa’ bună de a te relaxa, nimic complex care să-ți pună sinapsele la contribuție.

Pentru fanii rock ca și mine, o să vă bucurați de o coloană sonoră foarte mișto, de asemenea, după vizionarea filmului o să aveți poftă de niște Elvis Presley.

Wild at Heart este o combinație electrizantă de romantism, grotesc și suprarealism, care explorează natura umană în toată complexitatea sa, în care ne punem întrebări despre cel mai de preț lucru’ din această viață – LIBERTATEA!

Nu pot spune că am fost dat pe spate, dar nici nu neg că nu m-am distrat pe cinste, așa că mă pun să scriu în catalog o notă corectă și cinstită de 7.

ȘI APROPO, FĂRĂ SĂ VĂ DAU MARE SPOILER : PRIN ACEST FILM AM AFLAT CARE A FOST INSPIRAȚIA PENTRU CELEBRUL CON AIR.