Ne întoarcem în trecut, mai exact în anul 2002, când Nolan venea cu al treilea său lungmetraj – Insomnia.

Sinopsis

Detectivul Will Dormer ( Al Pacino ), și partenerul său Hap Eckhart, ( Martin Donovan ), sunt trimiși din Los Angeles într-un mic oraș din Alaska pentru a investiga uciderea unei adolescente. Pe parcursul anchetei, al nostru Will își pierde somnul din cauza luminii constante ale soarelui de vară din Alaska și a stresului cauzat de caz.

Pe parcurs, în acest joc psihologic intră în acest bal misterios un psihopat pe al său nume Walter Finch ( interpretat magistral de către regretatul Robin Williams ), un Walter care știe fiecare mișcare a moșneagului Will, dar și de-o greșeală făcută în timpul acestei anchete.

Execuție

Acesta este de departe cel mai slab film din filmografia lui Nolan, corecție, poate cel mai puțin bun.

Având în vedere distribuția titanică cu care se prezintă acest film, plus magia tehnică a regizorului, mă așteptam la un thriller psihologic fabulos de bun, doar că, de data aceasta n-a fost să fie.

În primul rând, acest Insomnia este un remake al unui film norvegian cu același nume din 1997, regizat de Erik Skjoldbjærg. Deci din start avem o lipsă de originalitate, fiind direct un copy-paste movie, doar că Nolan al nostru a venit cu adaptarea lui, și nici la scenariu nu avem vreo iscălitură din partea lui Nolan, acesta fiind scris de Hillary Seitz.

În al doilea rând, și poate cel mai important aspect, producția este una deșartă de orice magie Nolaniană, fără vreun twist bombastic, fără vreo narațiune care distruge barierele timpului, pur și simplu avem parte de o producție absolut normală și banală, ceea ce nu e un lucru rău.

Ca o mică sau mare problemă a filmului, am de lămurit o problemă de logistică. Nu prea le am cu partea polițistă, și nu știu aproape mai deloc despre conduita organului de lege, doar că, pe parcursul filmului avem parte de o urmărire dintre erou și antagonist, și aici am o mare dilemă. Ce polițist de mare rang nu are la el un amărât de pistol? Asta unu la mână! Și doi la mână! Dacă l-ar avea, de ce mama dracului nu l-ar folosi, măcar trăgând un foc de avertisment sau ceva de genu’, mai ales când are o confruntare cu un mare criminal!?!?!

Chiar dacă era un regizor novice la acea vreme, Nolan venea după un debut foarte reușit și unic cu al său Following, dar și după un bengos Memento, peliculă dublă nominalizată la Academie, deci cred că existau unele așteptări.

Din punct de vedere al actoriei, nu prea am ce să comentez, este una cinstită și solidă, dar vârful de lance care este suflat cu aur și decorat cu cele mai prețioase diamante este reprezentat de Robbin Williams, un R.W. care este de-a dreptul înspăimântător și te face nu să păstrezi vreo distanță de nu știu câti metri, ci una de milioane de kilometri.

Deși nu Nolan este cel care a mâzgălit foaia de scenariu, Hillary Seitz face o treabă foarte bună, venind cu o construcție foarte bună a personajelor, mai ales în ceea ce-l privește pe detectivul Will, iar prin scriitura foarte bună putem observa cum lipsa îndelungată de somn îi doboară și pe cei mai tari din parcare.

Un Will impunător care e lider șef peste tot, al cărui cuvânt e mereu literă de lege, care mai târziu ajunge să devină o victimă a insomniei, ajungând o râmă care abia se mai poate târî.

Regia lui Christopher Nolan din Insomnia este tensionată și lucubră, atmosferă în care starea de splin este în continuă prezență prin decorul izolat și bântuitor din Alaska, te face să-ți clănțăni dinții nu de frigul aprig de acolo, ci de liniștea fantomatică din acea zonă.

Dacă în majoritatea filmelor, lumina este cea care triumfă și reprezintă calea revelatoare, aici este cam invers, lumina fiind inamicul numărul unu, creatura care te bântuie, așa cum face cu personajul nostru principal.

Notă

Per total, Insomnia nu este un film rău, ba din contra, pentru genu’ său este o producție foarte bine executată. Doar că, atunci când Nolan apare pe afiș, se pornește cu turații mari la nivelul așteptărilor.

Dar lăsând aspectul legat de numele regizorului, la finalul zilei avem parte de un thriller psihologic corect, cinstit și decent, nimic spectaculos, nimic de căscat gura.

De ce să mint, până la apariția lui Robin Williams eram cu nota 6, dar din momentul în care jupânul își face apariția, pur și simplu acesta cară filmul și m-a făcut să adaug un punct în plus la notare.