#43 IMDB

Pe când începea în a cocheta cu trilogia The Dark Knight, la un an după primul film cu Omu-Liliac, Christopher Nolan ne duce într-o luptă în care magia este arma principală – The Prestige.

Sinopsis

Pelicula explorează rivalitatea intensă dintre doi magicieni din Londra victoriană, Robert Angier (interpretat de Hugh Jackman) și Alfred Borden (interpretat de Christian Bale), amândoi avându-l ca mentor pe Cutter ( interpretat de marele Michael Caine ).

Filmul începe cu o demonstrație de magie a lui Robert Angier, în care constă într-un număr de iluzionism, dar din nefericire, spectacolul nu iese cum trebuie, și are loc o tragedie. Acest incident declanșează o rivalitate profundă între Angier și Borden, care au fost inițial prieteni și colaboratori.

Pe parcursul filmului, rivalii dezvoltă acte magice inovatoare, fiecare încercând să îl depășească pe celălalt în spectaculozitate și originalitate. Ei se implică în sabotaje, spionaj și acuzații reciproce de furt intelectual, toate în timp ce încearcă să descopere secretele celuilalt pentru a realiza ” prestige-ul „.

Execuție

Cu acest The Prestige, Nolan își completează diversificatul său catalog intrând în acest gen – fantasy. Mai așteptăm o comedie și un horror, iar Nolan își completează în mod complet și definitoriu filmografia.

Dacă la ultima recenzie – Insomnia, m-am cam plâns că Nolan nu e prea prezent în film, acum, lucrurile revin pe făgaș normal pe toate ariile importante ale producției.

Evenimentele sunt prezentate într-un mod fragmentat și intercalat pentru a păstra suspansul și pentru a dezvălui treptat elementele cheie ale poveștii. Iar această narațiune neliniară se bazează pe flash-back-uri și flash-forward-uri, pentru a oferi informații esențiale privind trecutul și viitorul personajelor, sau tot feluri de sisteme de tip scrisori sau jurnale personale ale personajelor.

Filmul explorează obsesia și sacrificiul ca teme centrale. Temele acestea sunt exprimate în lupta neîncetată a lui Robert Angier și Alfred Borden pentru a-și atinge perfecțiunea în arta iluzionismului. Obsesia lor pentru „prestige” și dorința de a-și depăși rivalul îi conduc pe amândoi pe un drum întunecat. Angier și Borden sunt dispuși să sacrifice totul, inclusiv propriile lor vieți, pentru a-și realiza obiectivele.

Nu este un film ușor de digerat în totalitate, chiar și cu două vizionări, pentru că acel final are niște revelații uluitoare. Fără a fi nevoie să recurg la spoilere, permiteți-mi doar să spun că filmul este un abator pentru sinapsele neuronilor, în sensul că filmul îți pune mintea la contribuție maximă.

Pur și simplu filmul se joacă cu mintea ta, ori te păcălește, ori îți dezvăluie adevărul, ori te face ca tu să rezolvi misterul trucului, magicianul principal fiind chiar Nolan.

De asemenea, filmul se ocupă de o dilemă morală intrigantă. Personajul lui Hugh Jackman, Robert Angier, ajunge să facă alegeri morale dificile în căutarea său obsesivă pentru a realiza arma secretă, sau bine spus, trucul cu care vrea să cucerească întreaga lume – The Transported Man. Aceste alegeri ridica întrebări provocatoare despre limitele morale ale artei și despre gradul în care orice sacrificiu este justificat în numele măiestriei.

Performanțele actoricești sunt magice, avem un Hugh Jackman care oferă o interpretare captivantă și emoțională a lui Robert Angier, magicianul obsedat, iar alături de el este combatantul său – Bale, care aduce o adâncime remarcabilă personajului său și este remarcabil în modul în care abordează dualitatea și conflictele interioare ale lui Borden.

Bănuiesc că nu are sens să mai discut despre uriașul Michael Caine?

Distribuția principală este susținută într-un mod solid de către cea secundară, o echipă de actori secundari fabuloși formată din Andy Serkis, Scarlett Johansson sau regretatul David Bowie.

Notă

Amplasat într-o Londră victoriană, filmul denotă o eleganță aparte, de la design-ul decorului sau a costumelor, la dialoguri pur poetice până la blândul parfum al romantismului.

Filmul a costat doar 40 de milioane, și sunt foarte curios unde s-au dus banii, probabil în distribuția plină cu nume de aur, în decor, și în puținele efecte speciale. Și asta denotă, ce poate face Nolan cu un buget redus, și cum se poate face un film cu o coloană vertebrală serioasă și cu o poveste extraordinară chiar dacă bugetu’ nu este unu voluminos sau acțiunea nu este bombastică.

La finalul zilei, The Prestige este o demonstrație de forță cinematografică învelită într-o aură plină de filosofie și intelectualitate. De asemenea, filmul ne invită să reflectăm asupra obsesiei, sacrificiului și alegerilor morale dificile pe care le facem în căutarea excelenței.