Two People Exchanging Saliva este scurtmetrajul câștigător de Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj.
Un film vizionat în cadrul festivalului – AIFF.10.
SINOPSIS
În centrul poveștii se află Angine (Zar Amir Ebrahimi), o femeie care duce o viață confortabilă la suprafață, dar care pare tot mai deconectată de cei din jur și de propriile emoții.
Rutina ei începe să se schimbe în momentul în care o întâlnește pe Malaise (Luàna Bajrami), o tânără cu o personalitate diferită de tot ceea ce a cunoscut până atunci.
Pe măsură ce între cele două se dezvoltă o apropiere tot mai evidentă, filmul explorează felul în care dorința, afecțiunea și nevoia de conexiune pot deveni acte de rebeliune într-o lume construită pe control și conformism.
EXECUȚIE
Scurtmetrajul are o durată de 36 de minute, așadar mai degrabă ar fi corect încadrat la mediumetraj. O durată cât se poate de cinstită, deoarece povestea este foarte bine compactată și, mai ales, bine structurată în cele 3 capitole.
Înainte de toate, Two People Exchanging Saliva este un film despre nevoia fundamentală de conexiune umană.
Tot universul absurd al poveștii există pentru a pune în lumină un lucru foarte simplu: oamenii au nevoie să fie apropiați unii de alții, iar orice sistem care încearcă să elimine această nevoie este condamnat să intre în conflict cu natura umană.
De asemenea, în acest fir narativ ne confruntăm sau, mai degrabă și mult mai bine spus, personajele filmului se confruntă foarte tare cu conformismul social.
Majoritatea oamenilor din film acceptă regulile fără să le mai pună sub semnul întrebării. Nimeni nu pare să se întrebe de ce sărutul este ilegal și de ce palma este acceptată ca monedă de schimb.
Și da! Vrei să achiziționezi ceva, în loc să arunci biștarii pe tejghea, primești niște perechi zdravene de palme. Dacă un obiect costă 30, atunci 30 de palme vei primi.
Iar aici trebuie să admit că filmul a intrat și în niște zone oarecum mai abstracte, bizare sau mult prea artistice pentru mine. În sensul că am găsit mai multe interpretări pentru acest comportament.
Palma devine un simbol al unei egalități toxice și deformate. Teoretic, toți oamenii sunt egali, pentru că nu mai contează câți bani ai, ce statut social ai sau ce poziție ocupi.
Bogatul și săracul plătesc în aceeași monedă. Numai că această egalitate nu este construită pe demnitate sau pe drepturi comune, ci pe o infectă și scârboasă suferință comună.
Astfel, în lumea filmului, capitalismul nu îți ia doar banii, ci și demnitatea.
Regizoral, filmul se prezintă impecabil. Estetica alb-negru, compozițiile rigide și tonul ușor distopic creează senzația unei societăți golite de căldură și spontaneitate. Ba chiar aș spune că regia se bazează mai mult pe simbolism decât pe realism.
Actoria este excepțională. Zar Amir Ebrahimi aduce personajului Angine o combinație interesantă de rigiditate, neliniște și dorință reprimată.
Iar Luàna Bajrami, în rolul lui Malaise, vine cu o energie diferită, mai vie, mai misterioasă, mai greu de încadrat. Ea devine acel element care tulbură ordinea lumii din jur și, implicit, ordinea interioară a lui Angine.
Cât despre părțile slabe ale filmului, aș menționa clar previzibilitatea scenariului. Deznodământul este oarecum telefonat încă din debutul primului act. Și, în plus, așa cum am spus și mai devreme, admit că în unele părți filmul a fost mult prea obscur pentru mine.
NOTĂ
Nu vorbim doar despre o poveste de dragoste trăită pe ascuns, ci despre o lume care se teme de apropierea autentică dintre oameni. Relația dintre Angine și Malaise devine astfel o formă de rezistență, pentru că, într-un univers care controlează corpul, dorința și intimitatea, simplul gest de a iubi pe cineva capătă o forță aproape politică.
Palmele folosite ca monedă sunt poate cea mai puternică imagine simbolică a filmului. Ele vorbesc despre normalizarea violenței, despre o egalitate toxică bazată pe durere și despre o formă de capitalism absurd în care omul nu plătește doar cu bani, ci cu demnitatea lui.
În esență, Two People Exchanging Saliva este o satiră despre o societate care a ajuns să accepte violența mai ușor decât tandrețea. Un film scurt, dar foarte dens și extrem de cerebral.
