În sfârșit, mi-am făcut timp să merg la cinema și să văd mult prea lăudatul Weapons.
SINOPSIS
Filmul începe cu un eveniment tulburător în orașul fictiv Maybrook, Pennsylvania: la exact ora 2:17 a.m., șaptesprezece copii din clasa a treia a învățătoarei Justine Gandy (Julia Garner) dispar misterios, lăsând doar un singur elev în urmă — Alex Lilly (Cary Christopher).
După acest incident inexplicabil, filmul se desfășoară printr-un narativ fragmentat, în care diferite personaje, de la profesoară și detectivi la părinți, precum Archer (Josh Brolin) și cetățeni, oferă perspective contradictorii asupra a ceea ce s-a întâmplat.
EXECUȚIE
Trebuie să recunosc că anul acesta, 2025, e destul de prielnic pentru genul horror, mai ales prin creațiile originale, iar aici se încadrează și Weapons.
Din start trebuie să laud structura narativă a filmului, totul fiind un puzzle, însă prin succesiunea capitolelor unde avem parte de perspectiva fiecărui personaj important, totul capătă un sens.
Ritmul este lent, iar asta ajută la asamblarea acestui puzzle misterios, care are momente în care îți este imposibil să găsești răspuns.
În primă fază, și evident, vina cade asupra învățătoarei, că de… Toți dispăruții făceau parte din clasa ei.
Aici trebuie să recunosc că am fost oleacă enervat pe acest segment. Pot să înțeleg suspiciunea care poate să aibă sens, dar nicio suspiciune sau vreo tragere la răspundere nu primește vreun părinte.
În primul rând, copiii au dispărut la 2 dimineața din casele lor, nu de la școală. Părinții ce păzeau? Chiar așa, să nu auzi gălăgie în propria casă la o asemenea oră, chit că dormi lat.
În al doilea rând, chiar nimeni să nu fie treaz la acea oră în tot acel cartier? Nimeni să nu fie pe stradă? Nicio patrulă de poliție locală?
Și aici mă opresc cu părțile slabe sau, mai degrabă, cu părțile care nu mi-au plăcut.
Atmosfera este extrem de bine construită. Efectul de horror se bazează mai mult pe partea de mișcări ale camerei și unghiurile pe care aceasta le abordează, anumite umbre, zgomote sau povestirile personajelor.
Ce-i drept, Weapons livrează și niște jumpscares foarte bune, iar la trei dintre ele trebuie să recunosc că m-am speriat atât de tare încât am slobozit și niște înjurături grele.
La baza acestei anxietăți pe care filmul ți-o injectează stă și ambiguitatea scenariului. Mai exact, privitorul se zbate să afle care e sursa acestei tragedii – să fie totul legat de o problemă supranaturală? Sau ne confruntăm cu o sferă a crimelor, a răpirilor executate de niște traficanți?
Și chiar și după ce ni se dezvăluie natura pericolului, filmul nu-ți oferă explicații, lăsând un final extrem de deschis, ceea ce a fost o idee interesantă: nici bună, dar nici una care să tragă filmul în jos.
Dincolo de mister, filmul funcționează și ca o parabolă despre pierderea inocenței. Copiii dispăruți devin simbolul purității distruse de o lume coruptă, iar singurul supraviețuitor, Alex Lilly, capătă un rol aproape mitologic: martor, victimă și posibil catalizator al răului.
La nivel simbolic, filmul vorbește despre complicitatea socială: despre felul în care o comunitate mică ascunde secrete sub covor, preferă să închidă ochii și devine astfel părtașă la propriul coșmar.
Actoria este impresionantă, mai toată distribuția își livrează partitura într-un mod excepțional.
Julia Garner, în rolul Justinei Gandy, învățătoarea copiilor dispăruți, surprinde perfect prăbușirea unui adult care trece de la autoritate și calm la vinovăție, panică și neputință.
Josh Brolin, în postura tatălui marcat de furie și neputință, oferă una dintre cele mai solide interpretări: vocea gravă și privirea intensă dau filmului un nucleu dramatic care pune în contrast tăcerea rece a polițiștilor cu durerea brută a unui părinte.
NOTĂ
După atâtea filme reciclate și pline de clișee, acest Weapons mai adaugă un suflu nou genului, mai ales că tot anul acesta am vizionat magistralul Bring Her Back.
Însă, realist vorbind, e departe de a fi un film perfect, dar în același timp, este și o experiență în adevăratul sens al cuvântului.
Nu oferă un răspuns clar și liniștitor, ci lasă spectatorul în fața unui mister pe care trebuie să-l ducă mai departe, ca pe o povară. E un film care îmbină thrillerul psihologic, horrorul supranatural și drama socială.
