3 nominalizări la Premiile Oscar.

Hai că a venit și replica celor de la DreamWorks, studio-ul renunțând la dragoni și mâțe încălțate, acum, venind cu ceva nou.

SINOPSIS

Într-un timp futurist dar care pare nici prea foarte îndepărtat, ne găsim într-o pădure cu un robot singuratic ( Lupita Nyong`o ) , rămas fără navă după ce aceasta s-a prăbușit.

Între timp, descoperim că menirea acestei mașinării este să îndeplinească orice sarcină, fie ea simplă sau complexă.

Așa că, aceasta încearcă să se pună bine cu animalele locatare ale acelei păduri, aceasta dorind să ajute, însă, aceasta nu este bine înțeleasă, și este mai mult considerată a fi un monstru.

Însă, totul se schimbă când accidental dă de un cuib de gâște, iar de acolo, răsare un puișor (  Kit Connor ) care crede că mașinăria din fața ochilor lui este chiar propria mamă.

Pe parcurs, se alătură și un vulpoi viclean și morocănos- Fink ( Pedro Pascal ) , dar care urmează să le fie camarad în această poveste.

De asemenea, robotul nostru protagonist alege să se prezinte sub numele scurt de ROZ.

EXECUȚIE

Am așteptat cu mare nerăbdare acest film, asta datorită recenziilor monumentale și a reacțiilor emoționale ale publicului din afară, mai ales că se zvonește că și-ar face loc și pentru nominalizările la Oscar pentru categoria supremă de Best Picture.

Și apropo, m-am dus la varianta subtitrată ca să profit la maxim de întreaga creație artistică, chiar nu voiam să aud vreun Dorian Popa, Maticiuc sau vreo Andra Gogan prin boxele cinema-ului.

Aici, am fost onorat să aud voci precum Pedro Pascal, Lupita Nyong`o, Mark Hamill sau Matt Berry, deci despre ce vorbim..

Ei bine, s-a meritat să dau 51 de lei pentru un bilet la avanpremieră?

Răspunsul este DA!

Avem în față studio-ul DreamWorks care știm că nu deține forța tehnică a celor de la Disney, deci să nu vă așteptați la un vizual nemaipomenit și ultra-giga-realist.

Ca să fac o comparație, stilul animat se aseamănă cu cel din ultimul Puss in Boots.

Evident că am fost obligat forțat să văd o variantă 3D a filmului, ceea ce mi se pare cea mai mare porcărie posibilă, prin această tehnică nu faci decât să ștergi din culoarea naturală și vibrantă a animației, ca să nu mai zic că-i mai ușor să scoți niște bani în plus pentru box office.

Dar, DreamWorks scoate asul care pune sub masă orice competitor – POVESTEA.

Și apropo, la postul regizoral și scenaristic se află nimeni altul decât Chris Sanders – unu’ dintre regizorii și scenariștii animației How to Train Your Dragon, deci știți la ce să vă așteptați.

Ce-i drept, nici povestea nu-i cea mai originală, totuși, ne-am mai întâlnit cu acel personaj care se luptă cu adoptarea la un alt grup, cu un copil adoptat de o familie total diferită.

Sincer, nu-i nimic nou și original, scenariul fiind și foarte previzibil.

Dar aici nu mi-a păsat, aici, cel mai important aspect pentru mine este – Povestea are multă inimă și suflet.

Relația dintre Roz și puișorul de gâscă care este botezat –  Brightbill, este una extrem de bine angrenată în realitatea noastră, fie te regăsești ca mine privind în perspectiva de copil, fie în ambele, adică și de copil și cea de părinte.

Însă, aici vorbim despre două personaje venite din lumi total diferite, iar interacțiunile dintre ei sunt cu totul deosebite.

Așa că, să vă așteptați la câteva momente haioase în timpul misiunii lui Roz de a-și crește copilul adoptat, ca să nu mai zic de intervențiile jucăușe ale vulpoiului Fink.

Deci, pentru audiența formată de prichindei, cei mici vor avea destul material de consum.

Însă, când vine vorba audiența mai matură, acest The Wild Robot devine al naibii de emoționant și profund.

În primul rând, animația vorbește despre acceptare, iubire, aparența la grup și despre aparențele care pot înșela.

Eu am privit animalele sălbatice ale pădurii ca fiind chiar noi, mereu dispuși în a ne mânca unii pe alții ca să putem supraviețui și să ajungem sus, și mereu lipsiți de empatie și de dispoziția de a ajuta.

Dar dacă am renunța la aceste obiceiuri toxice și am încerca să fim mai buni și mai apropiați, să încercăm să lăsăm orgoliile de-o parte. Ce s-ar întâmpla?

Astfel, suntem îndemnați să trăim într-o lume unde accentul trebuie să cadă pe comunitate și armonie, nu pe diferențele de aspect, sociale, politice, ș.a.m.d.

În al doilea rând, tema primordial este dragostea părinte – copil, totul portretizându-se în relația Roz – Brightbill, care arată sacrificiile părintești dar și grijile și problemele interioare care zac tăcute în sufletul acestora.

De asemenea, filmul susține clar că despărțirea dintre părinte și copil este una extrem de dureroasă, dar până la urmă, acesta trebuie să fie ciclul vieții : Ca părintele să-și lase copilul să-și deschidă aripile și să-și ia zborul către propria sa viață.

Nu pot spune că am găsit foarte multe momente amuzante, ba chiar mi s-a părut o dramă de la cap la coadă, ceea ce nu a fost deloc un lucru rău pentru mine, ba din contră.

Emoțional, și ca să o spun direct, filmul m-a făcut să consum șervețele la greu, fiind două sau trei momente unde nu m-am putut abține.

Ce-i drept, și recunosc, când mă aflu în sala cinema încerc să-mi ascund emoțiile ori le pun pe modul silențios, dar dacă aș fi văzut acest film acasă – POTOPUL SCRIA PE MINE.

Și-n plus, la acest aspect emoțional trebuie să menționez și o coloană sonoră superb orchestrată.

NOTĂ

Deși e mult prea devreme pentru pronosticuri, din punctul meu de vedere, Oscarul pentru Cea mai Bună Animație a fost deja dat.

Deși am să iubesc din tot sufletul animația Transformers One, trebuie să recunosc că The Wild Robot nu are rival în acest an la această categorie.

Mai ales că Academia nu prea acceptă sequel-uri la această categorie, așa deci, Inside Out 2 cam iese din schemă, deși a fost foarte bun, cred că se va mulțumi doar cu o nominalizare și atât.

Iar la finalul zilei, The Wild Robot este o carte plină de pilde, iar dacă ar fi să le discutăm pe fiecare în parte, păi aș termina această recenzie în mai mult de 3 zile.

Însă cel mai important, filmul ne îndeamnă la iubirea față de aproape și la un îndemn cât se poate de sănătos – Fii mai bun!

Cât despre nota finală, am stat mult să analizez, dar când un film îmi provoacă atâtea daune lacrimale, atunci cedez și-i acord nota supremă.

Felicitări, DreamWorks! Un studio care mereu a fost în umbra Disney-ului dar care a știut când să vină pentru a le da câte o lovitură puternică.