#244 IMDB

*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024 

Auzisem din mai multe colțuri de această animație pe care n-am băgat-o deloc în seamă.

Prost am fost, azi vă prezint – The Iron Giant, regizat de Brad Bird.

SINOPSIS

Filmul urmărește aventurile lui Hogarth Hughes ( Eli Marienthal ), un băiat curios și visător dintr-un orășel liniștit din Maine, care descoperă un robot gigantic ( voce – Vin Diesel ) prăbușit în pădure.

Inițial speriat, Hogarth își dă seama că uriașul de metal nu este o amenințare, ci o ființă inteligentă și inocentă, capabilă de gândire și emoție.

Pe măsură ce prietenia dintre ei crește, băiatul încearcă să-l ascundă de ochii suspicioși ai guvernului, în special de un agent federal – ( Christopher Mcdonald ) un obsedat de ideea că robotul ar putea fi o armă periculoasă.

EXECUȚIE

Nici Disney, nici Pixar, nici Dreamworks, ci Warner Bros au fost cei care au creat această bijuterie de animație, asta bineînțeles și geniului Brad Bird.

Dacă nu vă este așa cunoscut acest nume de Brad Bird, ei bine, poate vă sunt cunoscute monumentele de animație precum : The Incredibles sau Ratatouille, acesta fiind regizorul și scenaristul celor două animații mult prea iubite și îndrăgite.

Ca o mică și ușoară comparație, filmul mi s-a părut că a avut o mare doză de inspirație din E.T. The Extra – Terrestrial, nu de alta, dar și aici avem parte de o poveste de prietenie dintre un copil și o formă de viață venită din spațiu, mă rog, doar că aici avem parte de o formă metalică.

Dar total fals, The Iron Giant ( 1999)  a fost inspirat de romanul The Iron Man (1968) al scriitorului britanic Ted Hughes. Cartea a fost scrisă inițial ca o poveste pentru copiii săi, în special ca o modalitate de a-i ajuta să facă față pierderii mamei lor, Sylvia Plath.

Chit că animația este una pentru copii, ceea ce și este, contextul spațio – temporal al acțiunii este extrem de sumbru și deloc plăcut.

Una dintre cele mai puternice dimensiuni ale filmului este plasarea sa în America anilor ’50, o perioadă dominată de Războiul Rece și de teama nucleară.

În acest context, orice element necunoscut era automat perceput ca o amenințare, iar guvernul reacționa cu suspiciune exagerată. Uriașul de fier devine astfel o metaforă pentru modul în care societatea reacționează la ceea ce nu înțelege.

Agentul federal Kent Mansley, antagonistul filmului, reprezintă paranoia colectivă și dorința de a elimina orice ar putea fi considerat periculos, fără a încerca mai întâi să înțeleagă adevărata sa natură.

Că tot vorbim despre agentul Kent Mansley, pot spune doar că deja intră în lista personală a celor mai scârboase și enervante personaje din istorie, ca să nu mai zic de toată degradarea sa care într-un final aduce în discuție faptul că OMUL REPREZINTĂ ARMA DE DISTRUGERE.

La baza poveștii stă prietenia dintre Hogarth, un băiat inteligent și curios, și Gigantul de Fier, o mașinărie avansată, dar cu o minte inocentă. Hogarth este cel care îl învață pe Gigant că el poate alege ce vrea să fie, în loc să urmeze o programare prestabilită.

Tema liberului arbitru este explorată în profunzime, filmul transmițând ideea că nu suntem definiți de trecut sau de așteptările celorlalți, ci de alegerile noastre.

Al nostru Gigant poate să devină o armă, dar alege să fie cât se poate de protector, ba chiar uman.

Ei bine, în zona acestei povești despre definiția unei arme stă la bază un episod cu adevărat cutremurător.

Brad Bird a crescut pasionat de animație și a început să studieze acest domeniu de la o vârstă fragedă. A fost un talent precoce, ajungând să fie mentorat de legendarul Milt Kahl de la Disney. Însă, un eveniment tragic i-a influențat profund viziunea asupra poveștilor pe care avea să le spună mai târziu.

Sora lui Brad Bird a murit împușcată…. În loc să devină cinic sau răzbunător, Bird a transformat această durere într-o temă centrală a muncii sale, întrebându-se dacă oamenii — sau chiar și o ființă creată ca o armă — pot alege să nu fie definiți de violență.

Revenind la film, având în vedere temele politico – militare care zac în structura narativă a acestuia, avem parte de momente ce țin de eroism, devotament, unitate de grup și într-un final de sacrificiu.

Filmul răstoarnă ideea convențională a eroismului, aici, în loc de forță brută sau victorie prin distrugere, The Iron Giant propune un alt model: adevăratul erou este cel care se sacrifică pentru binele celorlalți.

Așadar, să vă pregătiți șervețelele, nu de alta, dar finalul animației va toca multă ceapă, deci da, se va plânge cu mulți muci. Chiar și așa, vor fi multe momente extrem de amuzante, unde vă spun sincer nu mă așteptam să râd cu spume.

NOTĂ

N-am spus foarte multe despre stilul de animație pentru că nu este unu’ foarte complex, este unu’ clasic și minimalist, singurele elemente de 3D fiind cele ce țin de robotul gigant.

Din ce m-am documentat, pare-se că acest The Iron Giant a avut soarta multor filme care acum sunt considerate capodopere, adică eșecuri răsunătoare financiare în primă și principală fază, dar care au trecut testul timpului și au devenit titluri istorice, același caz fiind și The Shawshank Redemption.

În concluzie, The Iron Giant este o poveste pentru absolut toate vârstele, DAR ABSOLUT TOATE, unde toată lumea va râde și va plânge, dar unde adulții vor avea mult de percutat, mai ales că vremurile actuale nu sunt cele mai roz.