În sfârșit, a sosit și animația Transformers One – Ciorbă reîncălzită și amară sau super producție?
SINOPSIS
Ne aflăm pe Cybertron, la miliarde de ani distanță față de evenimentele din filmul Bumblebee, iar aici, facem cunoștință cu Orion Pax ( Chris Hemsworth ) și D-16 ( Brian Tyree Henry ), doi prieteni care-s mai ceva ca frații, care muncesc pe rupte în minele de energon ale reședinței Iacon.
Ambii camarazi visează la un viitor mai bun, amândoi își doresc să devină mai buni, să fie egali cu restul transformer-șilor, aceștia neavând celebrul nucleu de transformare.
Însă, soarta îi lovește peste umăr, iar aceștia descoperă o locație secretă unde zace o relicvă sfântă – Matricea Conducătorului făurită de către Primus, divinitatea supremă a cybertronienilor.
Așadar, cei doi împreună cu alți câțiva camarazi pornesc într-o aventură epică, dar fiecare are scopuri diferite : unii doresc pace și prosperitate, iar alții fală și avuție.
EXECUȚIE
După ce-am văzut majoritatea primul trailer, și foarte puțin din al doilea, m-am gândit că o să primesc o mare mizerie, o comedie destinată prichindeilor, ba chiar, și sincer o spun, că nu aveam în plan să văd această producție.
Ei bine, au sosit primele reacții din afară, iar acestea prezentau această animație ca fiind o reală capodoperă, iar gândurile mi s-au încruntat puțin.
Deci, până la urmă, cum e filmul?
Ehe, dragilor… Pot spune că, visul meu umed ca fan înrăit al acestei francize a devenit realitate.
În sfârșit, am primit povestea pe care mi-am dorit-o de atâta vreme, o poveste serioasă de origini despre o frăție care s-a transformat în cea mai mare ură din toate galaxiile.
O să dau puțin cu barda-n film pentru că trebuie să clarific o chestie : Aici, povestea e puțin schimbată, meseriile celor doi prieteni nefiind cea de miner.
Mai exact, Orion Pax având meseria de arhivar la Iacon, iar D-16 fiind gladiator în sumbrele adâncuri ale Kaon-ului.
Dar, într-o oarecare măsură, pot să înțeleg această mișcare, iar dacă povestea ar fi mers pe direcția amintită adineauri, atunci filmul era în mare parte o dramă politică.
Evident că nu aș fi fost deranjat de respectiva abordare, ba din contră, dar în primul rând, vorbim despre o animație, iar această formă cinematografică are scopul de-a atrage și copiii.
Și pot spune că melanjul dintre comic și serios a funcționat absolut perfect, și recunosc, au fost unele secvențe unde am râs copios.
Deci, pot spune că am reușit să experimentez cu succes acest film și prin ochi de copil, și prin ochi de om matur.
Hai că parcă nu zic nimic concret despre film în sine, deci :
Filmul pornește pe acorduri ilare, unde ne îmbarcăm în micile aventuri ale celor doi roboți, dar pe măsură ce narativa progresează, filmul capătă tonuri din în ce mai sumbre, profunde și serioase.
Transformers One abordează teme grele care sunt cât se poate de reale și-n a noastră și umană realitate.
Ne confruntăm cu corupția din clasa politică, unde civilii sunt umbriți de povețele și marile promisiuni ale conducătorului, iar din păcate, acesta fiind mână-n mână chiar cu marele rău.
De asemenea, pot spune că animația mai abordează teme precum apartenența la grup, dorința de emancipare, toate acestea fiind cauzate de către un interior sentiment de inferioritate.
Și evident, tema principală fiind lupta dintre bine și rău, iar aici trebuie să o vin cu o mare laudă asupra scenariului.
Am adorat faptul că nu ne-a fost băgată pe gât concepția de – Băi , vezi că ăsta e rău, nu-l asculta, nu are dreptate.
Din contră, fiecare tabără vine cu propriile argumente care pot fi susținute în egală măsură, doar că, o simplă mișcare te poate trimite fix pe partea întunecată a Lunii.
Când priveam filmul și-i observam construcția de personaj pentru D – 16, mi-au străfulgerat câteva flashback-uri către Marvel, mai exact – Thanos.
Deși în ambele cazuri vorbim despre niște caractere care sunt niște antagoniști la suprafață, undeva în interiorul lor nu au existat niște intenții cu adevărat rele.
Și apropo, bănuiesc că nu se pune problema despre spoilere, știm foarte bine despre ce personaje celebre vorbim în acest film.
Chit că am crescut cu epicele confruntări dintre cei doi, știam și despre prietenia lor, dar chiar am rămas plăcut surprins și chiar emoționat până la lacrimi când vedeam toate poznele și aventurile comice la care aceștia luau parte împreună.
Aaa, era să uit, după cum v-ați dat seama, în această poveste nu avem parte de umanoizi care să strice atmosfera.
Acțiunea este livrată când trebuie, unde trebuie și cum trebuie, iar aici, fie vorbim despre ciondănelile dintre roboți, fie vorbim de bătălii de super magnitudine.
Și că tot vorbim despre acțiune, trebuie să menționez actul final al filmului care lovește bine și din plin pe toate palierele, atât cele distractive, cât mai ales cele emoționale și dramatice.
Stilul animat este destul de normal, nimic bombastic, acesta fiind plin de culori aprinse, și în unele momente, parcă încărcată cu prea multe detalii ce pot fi obositoare ochiului.
Pe partea de voci, am avut noroc că am dat de o vizionare cu subtitrare, așa că m-am bucurat de vocile originale, și pot spune că fiecare actor a livrat destul de bine, evident că nimeni nu-l poate înlocui pe legendarul Peter Cullen, dar pot spune că al nostru Chris Hemsworth a reușit o treabă destul de bună.
De menționat că-n distribuție mai avem parte de nume precum Scarlett Johansson, Brian Tyree Henry sau Steve Buscemi, și doamne, prea perfect i s-a ales personajul pentru Steve Buscemi.
NOTĂ
Cu siguranță că orgasmul suprem ar fi ca o astfel de poveste să fie transpusă în live action, dar acolo am vorbi despre niște bugete nucleare, probabil egalul sau peste costurile producțiilor Avatar, și nu cred că exagerez cu nimic, dar acolo vorbim despre un risc care nu și-l asumă nimeni.
Au fost multe momente în care pielea s-a zbârlit complet, în special în cele care primeam acele elemente pe care mi le doream, pur și simplu eram :
„ Te rog, spune-mi și despre asta ! ”, iar după ce-o primeam „ Yeeees! ”, „ Te rog, precizează și personajul respectiv! ”, iar apoi – „ Yes!”
Și așa cum am precizat, am acceptat acea schimbare a poveștii legate de meseriile celor doi camarazi, și mă repet, pot să înțeleg, astfel am fi avut o animație la care cel mai probabil, cei mici ar fi adormit.
Și da! Am primit cuvânt cu cuvânt povestea pe care mi-am dorit-o.
Și dovadă că oricât de suprasaturată ar fi o franciză, când dai de oamenii potriviți, atunci poți să te aștepți și la un produs cât se poate de original, iar dacă nici asta nu e o poveste originală și diferită în această franciză, atunci…
Cât despre notă, pare cam evident că filmul primește nota maximă!
