1 Nominalizare la Premiile Oscar.

Netflix aruncă în bătălia pentru Oscaruri un documentar de scurtmetraj despre muziciana contrabasistă – Orin O’Brien.

SINOPSIS

Filmul o are în prim-plan pe Orin O’Brien, prima femeie angajată cu normă întreagă în Orchestra Filarmonicii din New York în 1966, sub conducerea lui Leonard Bernstein.

Acum, ajunsă la o vârstă importantă și recent retrasă, Orin reflectează asupra carierei sale remarcabile și subliniază importanța rolului de susținere în viață și muzică.

EXECUȚIE

Se pare că nici acum, cei de la Netflix nu-și revin din febra Bernstein, anu’ trecut lansând filmul biografic – Maestro, peliculă prezentă la cele mai importante nominalizări de la Premiile Oscar.

Am dat play acestui material cu mult entuziasm, nu că aș fi vreun mare meloman, dar sunt un pasionat al oricărui material cu și despre muzică.

Din păcate, nici acum nu înțeleg care a fost scopul acestei producții.

Apropo, regizoarea acestui documentar este chiar nepoata ei, nu că asta ar fi fost vreo problemă, ba chiar în astfel de contexte consider că familia joacă un rol important în amplificarea emoției.

Aici, Orin O’Brien nu are niciun chef de viață, niciun chef de vreo cameră de filmat, mi s-a părut că a avut ultima silă și scârba de tot acest documentar.

Probabil vă întrebați de ce s-a retras din titanica orchestra? Ei bine, nu aflăm, asta pentru că draga ei nepoată regizor nu a făcut a atacat acest subiect.

Acuma, nu vreau să par incult sau nesimțit, dar dacă nici Leonard Bernstein nu a avut o viață demnă de ecranizat, ce pretenții să emit de un muzician simplu și banal.

Și da, Orin O’Brien nu merită nici măcar un Tik Tok de 30 de secunde, nu zic documentar…

Credeam că o să aflu detalii despre o femeie care a revoluționat industria muzicală, care a inventat o tehnică incredibilă de a cânta la contrabas sau care a avut probleme de marginalizare și integrare în grup din cauză că e femeie.

ABSOLUT NIMIC!

Sunt niște momente în care povestește despre viața ei grea – A avut parte de o copilărie în care părinții au fost divorțați.

Într-adevăr, nu este ușor să trăiești într-o asemenea postură, dar sunt milioane de copii care pățesc așa ceva și nu se mai fac materiale.

NOTĂ

O jumătate de oră pierdută din viață, așa pot concluziona această experiență.

Repet, nu pot să înțeleg ce a fost așa monumental la această femeie de să avem nevoie de mare material documentaristic.

Ca să nu mai spun că nu înțeleg decizia Academiei de a nominaliza această producție, probabil doar de a umple categoria, altfel nu înțeleg.

Niciun detaliu picant, interesant, vreo invenție sau în muzică, vreo poveste lacrimogenă, absolut nimic! Doar niște secvențe în care aceasta face meditații cu elevii și-mi vorbește despre părinții ei.