Bun venit la buletinul meteo extrem prezentat de Roland Emerich – The Day after Tomorrow, din 2004.

Sinopsis

Spre deosebire de majoritatea operelor sale, de data aceasta, Roland Emerich este puțin mai cizelat, doar foarte puțin.

Filmul explorează un scenariu în care schimbările climatice provoacă un colaps al climei globale.

După ce o serie de evenimente meteorologice extreme pustiesc majoritatea Statelor Unite, un climatolog pe-al său nume – Jack Hall ( Dennis Quaid ) încearcă să-și salveze fiul – Sam ( Jake Gyllenhaal ), care  luptă să supraviețuiască împreună cu prietenii săi în fața apocalipsei glaciare din New York City.

Execuție

Nici aici scenariul nu este vreo capodoperă, dar spre deosebire de prăbușirea intitulată 2012, film regizat și scris de același Roland Emerich, ăsta parcă-i ceva mai potolit și realist, cât de cât.

În primul rând, abordarea acestei teme mi s-a părut destul de interesantă, să exploatezi un subiect cât se poate de alarmant cum este cel al încălzirii globale și să-l duci într-o asemenea direcție, chiar mi s-a părut foarte ingenios.

Acum, nu știu dacă Roland Emerich a vrut să facă pe ecologistul și să ne tragă de mânecă cu privire la această problemă, sau doar a fost un simplu bec aprins la brainstormingul echipei de producție.

În plus, filmul oferă o perspectivă cât se poate de reală și dureroasă a clasei politice, aici, politicienii iau în derâdere amenințările lui Jack Hall, aceștia fiind mai mult la modul : Așa și, mai e până atunci, doar nu ne-o lovi mâine!?! Avem probleme mult mai importante decât încălzirea globală!

În al doilea rând, chit că tema filmului mi s-a părut interesantă, și pe bună dreptate, ei bine, foaia pe care sunt așternute ideile nu este cea mai bună, ceva tipic filmelor de acest tip, dar nu despre caracterul cerebral este vorba în asemenea producții.

Dar chiar și așa, explicațiile și predicțiile științifice se contrazic între ele într-un timp record, ba că ne lovesc în circa 1000 de ani, care de fapt sunt 100, dar ce să crezi, cataclismul vine săptămâna viitoare, adică mâine în câteva ore.

Rămânem pe zona de scenariu, și vorbim despre personajele care iau parte la acțiune, acestea fiind construite binișor, că mai există figurație cretină care în loc să fugă de vreun ditamai tsunami sau tornadă, aceștia se apucă de filmat sau se întorc din drum pentru niște amărâte de pașapoarte, asta-i partea a doua.

Dar despre personajele principale și cele secundare, chiar nu pot să aduc mari reproșuri, mai mereu acestea luând decizii verosimile și corecte, adică – Căutarea unor posibile surse de curent, găsirea unei surse de a face focul sau decizia de a nu se avânta în exterior unde vremea este mortală, zic eu că sunt decizii corecte și de apreciat în astfel de filme, unde majoritatea personajelor sunt cretine.

Iar aici, chiar pot spune că am fost empatic cu personajele.

HAI! GATA CU DETALIILE NEIMPORTANTE, SĂ TRECEM LA ACȚIUNE!

Un lucru pe care am uitat să-l menționez la recenzia filmului 2012, a fost aspectul legat de efectele speciale din zona acvaticului, iar pe palierul ăsta, Roland Emerich e dat în aia a mă-sii, efectele din acest mediu fiind fără cusur.

Avem parte de un festin distructiv ca la carte : mare tsunami care înghite New York-ul, tornade sălbatice care rad orașe, ciclonuri care au dimensiunea unor continente, cadavre umane criogenate, grindină de mărimea mingii de baschet, iar efectele speciale care asamblează acest show apocaliptic chiar arată foarte bine, chit că au o vârstă de 20 de ani.

Notă

Jongleria dintre uman și distrugere a fost interesantă, dar nu a mers atât de departe încât să mă apuc de jelit personaje sau să mă angajez în dilemele lor.

În rest, este un film plăcut, numa’ bun de servit cu o cola și un popcorn alături, unde timp de două ore al nostru creier își ia vacanță, ca ochii să fie clătiți cum trebuie de către spectacolul grandios oferit de Roland Emerich.

Apropo de regizorul neamț, posibil ca aceasta să fie penultima peliculă recenzată din catalogul acestuia, mai având la dispoziție unu și maxim încă unu’ din filmografia emmerichiană, iar mai apoi să mă iau la trântă și cu alte producții livratoare de dezastre și creaturi.