10 nominalizări la Premiile Oscar.
Iată că a sosit și epicul film – The Brutalist, regizat de Brady Corbet.
O dramă epică istorică cu o durată de peste 3 ore și jumătate!
SINOPSIS
Filmul urmărește destinul arhitectului maghiar László Tóth ( Adrien Brody ), care alături de soția sa – Erzsébet ( Felicity Jones ), își părăsește Europa natală pentru a-și construi o nouă viață în America postbelică.
De precizat că la început, doar acesta reușește să scape din Europa, soția sa fiind încă blocată pentru moment, însă reușește să ajungă după mulți ani în America.
Încă bântuit de trecut și dornic să-și lase amprenta asupra lumii, László se străduiește să își impună viziunea arhitecturală într-o societate care nu este întotdeauna pregătită să accepte stilul său inovator și abstract.
Oportunitatea de a-și realiza ambițiile vine când un misterios și influent patron – Harrison ( Guy Pearce ), îi oferă șansa de a construi un proiect de amploare.
Cu toate acestea, pe măsură ce relația dintre arhitect și client se dezvoltă, László și soția sa sunt trași într-un joc periculos de putere, compromisuri morale și sacrificii emoționale.
EXECUȚIE
Bănuiesc că trebuie să încep să discut despre elefantul din cameră, adică durata mastodontică a filmului, nu-i așa?
Ei bine, pot spune că a fost o durată justificată, asta datorită complexității scenariului, a firului narativ care se desfășoară pe o perioadă de foarte mulți ani, plus că și ritmul este unu’ molcom.
Totuși, am fost deranjat de această durată?
Răspunsul este…………………NU!
Cel mai probabil și datorită pauzei inspirate de 15 minute pe care regizorul a inserat-o după sfârșitul primului act, care apropo, durează 1 oră și 40 de minute.
Scenariul atacă foarte mult și extrem de bine personajele construindu-le într-un mod meticulos, Brady Corbet fiind chiar arhitectul personajelor, ajungând într-un final să știm fiecare atu, defect, sensibilitate sau punct nevralgic al oricărui personaj.
După cum reiese din premisă, bănuiesc că este clar care este sorgintele personajului László Tóth și al familiei sale, nu? Exact, sunt EVREI!
Pe scurt, filmul ne prezintă drama unui om care a scăpat din ghearele canceroase ale regimului nazist iar acesta este pe cale să-și facă un rost în viață, devenind un mare arhitect de renume în mult prea cea de vis – America.
Evident, tocmai că originile sale reprezintă marea problemă.
Degeaba László este un mare erudit și intelectual, degeaba este un arhitect fabulos, indiferent de calitățile sale care ating spre perfecțiunea divină, ei bine, acesta este văzut ca scursura societății, ultimul sclav, un nimeni pe pământ deoarece este evreu.
Tocmai în America să îți dorești egalitate de șansă când ei au sclavagit persoanele de culoare atâta amar de vreme, ce îmi e că ești negru, ce îmi e că ești evreu – Cam așa ar gândi americanul’.
Așadar, The Brutalist reprezintă un magistral studiu psihologic al omului distrus de societatea murdară, degeaba László Tóth a scăpat de naziști și de ura lor expusă în mod direct, că a ajuns într-un mediu la fel de toxic unde veninul este aruncat subtil și puternic pe la spate.
Dacă la începutul peliculei o să observăm un László plin de bunătate, pașnic, timid, dornic să cunoască lumea, ei bine, spre finalul filmului lucrurile se schimbă și se întorc la 180 de grade, dar vă las să urmăriți filmul, nu vreau să intru în spoilere.
The Brutalist e un film care ne învață cât de multidimensional este prețiosul cuvânt LIBERTATE, că poate fi ceva relativ, că mai degrabă libertatea interioară, cea psihică este mult mai de preț decât una la nivel propriu.
Chit că sună super ciudat ce-am spus mai devreme, dar o să înțelegeți mult mai bine spre finalul poveștii, mai exact, când aflați care-i povestea din spatele arhitecturii, care este motivul pentru care respectivele clădiri arată așa ciudat, abstract, obscur, urât.
O știre care a bulversat și aruncat presa în aer a fost controversatul AI care și-a băgat nasul în producția acestui film.
STOP! Nu s-a întâmplat nicio nenorocire, nu avem parte de vreun AI care i-a modificat gura lui Adrien Brody sau care a modificat cumva calitatea / partea umană a filmului, care să modifice puternic performanța actorilor.
AI-ul a fost folosit pentru a finisa câteva detalii tehnice ce-au ținut de pronunția unor consoane / vocale la anumite citări în care se vorbea în maghiară, atât!
Adrien Brody alături de colegii săi au fost și-au luat lecții de maghiară, iar aceștia vorbesc și pronunță respectiva limbă într-un mod aproape de impecabil.
Hai să fim serioși, dacă nu ar fi apărut știrile cu pricina nici nu am fi băgat de seamă, pentru că, chit că s-a folosit, utilizarea acestuia a fost una ultra mega giga hecto subtilă.
Vrem sau nu!? AI-ul va fi o unealtă esențială în această industrie, și sincer, cât timp inteligența artificială nu modifică segmentul uman al unui film, iar utilitatea lui este una de a finisa sau îmbunătăți niște aspecte tehnice, din partea să se folosească cu tot dragul.
Până la urmă, autotune-ul din muzică sau efectele speciale computerizate din cinematografie se folosesc la bază tot de o inteligență artificială, deci…
Că tot l-am amintit pe Adrien Brody, ei bine, pot spune că în proporție de 90% s-a jucat soarta Premiului Oscar pentru Cel mai Bun Actor în Rol Principal.
Oricât de mult îl iubesc pe Ralph Fiennes și mi-aș dori să-și ridice deasupra capului acel omuleț, n-am cum să nu spun că Adrien Brody reușește o performanță de nivel stratosferic, una care o să amintească în unele momente de cea a filmului The Pianist.
Așa cum am spus și mai devreme, personajul lui Adrien Brody este unu’ extrem de complex și de polivalent, iar pe parcursul celor aproape 4 ore o să observați o degradare treptată a acestuia.
Aceleași laude le am și pentru Guy Pearce și Felicity Jones, de fapt, cam toată distribuția principală își livrează partiturile într-un mod foarte bun, iar nominalizările ce țin de actorie sunt cât se poate de justificate.
Din punct de vedere tehnic, filmul este extraordinar, coloana sonoră este bine orchestrată și-n ton cu atmosfera peliculei, ba chiar o să vă mirați când vă spun că o dramă la o astfel de magnitudine a costat doar 10 milioane de dolari.
Filmul a fost tras pe 70 de mm, dar formatul a fost unu’ destul de original pentru timpurile noastre, acesta fiind formatul lui celuloid Vista Vision de 16 mm, un format care nu prea se mai folosește de mai bine de jumătate de secol.
Culorile șterse care sunt în ton cu stările personajelor, unghiurile de filmare bine aranjate care să denote magnitudinea elementelor din jur, toate acestea formează o experiență chiar unică.
De fapt, ca o mică legătură, asemănare sau conexiune, acest The Brutalist, cel puțin la nivel de imagine, m-a dus cu gândul la filmul Oppenheimer.
Cel mai mare regret pe care îl am legat de acest film este faptul că nu a fost adus și în sălile IMAX, așa cum a fost dus în afară…
Ca puncte slabe pe care le-am reperat în acest film aș numi așa :
- Apariția unor lacune, unor întrebări fără răspuns în legătură cu finalul filmului, mai exact, cu soarta sumbră și ciudată a unui personaj.
- Lipsa unei lovituri emoționale, chit că personajele trec prin multe aventuri mai dramatice, dar sincer vă spun, nu a existat niciun moment care să mă lovească la glandele lacrimale, adică totuși…
NOTĂ
Filmul e o întoarcere în timp din multe puncte de vedere, iar aici includ și structura acestuia, deoarece avem parte de vechea și clasica uvertură, intermezzo, epilog sau acele tablouri care indică actul în care intrăm.
O să mă întorc puțin la scenariu, nu de alta, dar a foaia scenaristică fost atât de bine și meticulos scrisă încât am crezut că avem parte de un personaj real, de niște evenimente cât se poate de reale, nicidecum de vreo poveste fictivă născocită.
Per total, The Brutalist a fost o experiență cu adevărat specială, ceva total diferit față de ce-am urmărit în ultimii ani, iar Scorsese sau mai degrabă alți membri din echipa de producție a filmului Killers of the Flower Moon ar trebui să ia câteva notițe de aici.
SAU NU! CE-AR FI CA LA ASTFEL DE FILME SĂ ADĂUGĂM ASTFEL DE PAUZE?
Garantez că dacă n-ar fi existat acea pauză de 15 minute, cel mai probabil, verdictul ar fi fost unu’ mult mai aspru, dar în acea pauză parcă am avut timp să-mi limpezesc mintea, să pun cap la cap cele întâmplate și să percutez la ce-am asistat și să mă facă curios de ce va urma.
Astfel, mă văd să-i acord acestui The Brutalist o notă de 8 extrem de solidă.
