13 nominalizări la Premiile Oscar.

Venit de la Cannes, acest Emilia Perez dorește a fi una dintre surprizele anului.

SINOPSIS

Înainte de toate, trebuie să vă spun că avem de-a face cu un musical.

Sub lumina reflectoarelor se află Rita ( Zoe Saldana ), o avocată de mare succes în domeniul cazurilor de apărare a marilor infractori.

Nu durează mult și se alege cu un nou caz, dar se alege într-un mod forțat, vrea sau nu vrea aceasta trebuie să se ocupe de Manitas, un șef de cartel, un infractor scârbos care dorește să-și schimbe viața, mai exact, să-și facă o schimbare de sex.

Protagonista noastră alege să-l ascundă pe Manitas, asta pentru a-l declara mort și ca operația să fie executată în liniște și pace.

Așadar, operația are loc și este un real succes, iar al nostru Manitas se transformă în Emlia Perez ( Karla Sofía Gascón ).

Iar toată această transformare aduce niște conflicte interioare cât se poate de dureroase și dificile, familia încă-i simte lipsa celui ce-a fost și încă e Manitas.

EXECUȚIE

De la o vreme încep să-mi dau seama și de cei aflați de la Cannes și chiar și de unii ipocriți, mai exact :

Într-adevăr, nu pot să nu neg faptul că Joker II a fost un eșec și că execuția filmului a fost una mediocră, total de-acord, o producție de tip musical în care sub lumina reflectoarelor se află un infractor și care se dorește a empatiza cu el.

Ei bine, aceeași mâncare de pește este și aici, doar că execuția este devastator mai proastă în această tentativă de film.

Deci, când era în corpul de bărbat era un criminal și o scursură gunoieră, iar după ce-a devenit femeie s-a transformat într-un îngeraș sau într-o puritate de femeie? Nu înțeleg!?!? Trebuia să empatizez cu el sau măr rog, cu ea?

Păi stai așa, în filmele Joker nu ai empatizat cu protagonistul?

Păi în prima parte am fost alături de personaj că era un individ cu niște probleme de sănătate și nu era ajutat de nimeni, ba chiar era tratat mizerabil, ceea ce a rezultat într-un monstru, într-un criminal căruia nu i-am mai purtat sentimente la final.

Dar Manitas ce probleme avea?

De asemenea, numerele muzicale sunt infernal de multe, pe lângă piese în adevăratul sens al cuvântului, avem și ceva dialoguri / replici / monologuri cântate, la un moment dat mă apucase râsul de nervi la cât de multe erau.

Ca să nu mai zic că niciun actor din distribuție nu le are cu această meserie, și nu, nici măcar Selena Gomez, care chiar nu m-a dat pe spate, ca să nu mai zic de faptul că aceasta vorbea spaniolă într-un mod odios.

Ca să nu mai zic că sunt multe momente muzicale cântate fals, vocea nefiind în aceeași tonalitate cu armonia respectivă, ca să nu mai zic că versurile parcă au fost scrise de cineva venit de la vreo școală muzicală unde coordonatorul a fost probabil mătura omului de serviciu.

Un film care are acțiunea în Mexic, dar acesta a fost filmat în Franța, și-n plus, distribuția este formată din actori spanioli, nicidecum din actori hispanici.

Din punct de vedere actoricesc, Zoe Saldana este singura care mișcă ceva pe acest plan, nu că ar rupe norii, dar se simte că le are cu acest domeniu, în rest, toată lumea se află sub nivel.

Selena Gomez a fost băgată doar pentru a atrage din fanii ei și cel mai probabil și pentru frumusețe, că pe partea de cântat, repet, chiar nu m-a impresionat.

Și apropo, aproape toată distribuția a fost premiată la Cannes.

Acuma, nu pot să emit nici pretenții mari de la Cannes când președintele comisiei de juriu este inegalabila Greta Gerwig, care deși are la bază niște principii extraordinar de frumoase și de sănătoase, abordarea acestora este una vomitiv de toxică.

Adriana Paz a fost câștigătoare în urma a câtorva minute, cred că maxim 5-10 minute are adunate în tot acest film. Băi oameni buni, ăsta e Cannes-ul?

Iar Karla Sofía Gascón a câștigat premiul pe motivul schimbărilor din lenjeria intimă, nimic mai mult.

Atât de rău a ajuns Cannes-ul? Așa că unii ar trebui să lase ipocrizia cu – „ Huuuooo, americanii, oarba după Hollywood, Oscarurile nu sunt relevante! ” că nici cu epicentrul artei cinematografice nu mi-e rușine.

Ce-i drept, jumătatea actului II spre al III-lea este destul de interesantă, acolo se abordează ciocnirea dintre cele două vieți ( cea de bărbat și cea de femeie ), plus sacrificiile pentru familie, dar contextul de față m-a scârbit complet.

Repet, cum ar fi trebuit să reacționez : „Vai…Ce viață grea și crudă pentru acest criminal de familii și suflete nevinovate. ”

NOTĂ

Cu toate premiile astea aruncate de Cannes mă face să cred că și eu dacă vin cu vreo căzătură de film sunt șanse foarte mari să primesc și eu ceva.

Mai nou am aflat că fiecare film are dreptul la un singur premiu important, din acest motiv marele Anora a câștigat premiul de Cel mai Bun Film fără altele în palmares, ce pot spune, o regulă cât se poate de cretină.

Deci să înțeleg că acolo toată lumea-i specială și deosebită și indiferent dacă-i un film mai bun sau mai slab automat trebuie să câștige un premiu.

Cât despre Emilia Perez am spus cam tot ce-am avut de spus, a fost un film care pentru mine a reprezentat o mare risipă de timp, plină de lălăială și un subiect aflat într-un context care m-a lăsat complet dezgustat.

Poate că nu înțeleg eu genu’ ăsta de artă, că-s incult… Io Capitano, Anatomy of a Fall , Perfect Days – genu’ ăsta de filme mi-au plăcut, deci parcă nu sunt atât prost.

Nu sunt critic, nu vreau să mă consider așa ceva, pentru mine critic = părerolog, sunt doar un simplu iubitor de filme care știe să aprecieze și să se bucure în egală măsură și de un film mai intelectual, mai artistic, dar și de un film pur comercial, tâmp și distractiv.

Dar aici…. Scuze, dar NU!

Cine este conștient de greșelile și erorile flagrante ale acestui gunoi de film și protejează un asemenea gunoi, să-mi fie cu iertare, dar aici gusturile chiar nu se mai discută de nicio culoare, pur și simplu e tâmpit și ipocrit.