După animația Predator: Killer of the Killers, cei de la Disney aduc și pe marele ecran o nouă și diferită poveste a acestui univers — Predator: Badlands.
SINOPSIS
Pe o planetă ostilă, departe de rutele obișnuite, un tânăr Yautja, Dek (Dimitrius Schuster-Koloamatangi), alungat din clanul său, pornește într-o vânătoare care i-ar putea reda onoarea: găsirea și doborârea unei creaturi legendare.
În mod neașteptat, aliatul lui devine Thia (Elle Fanning), o sintetică Weyland-Yutani avariată, singura care a supraviețuit unei misiuni științifice eșuate.
Cei doi traversează un ținut plin de prădători și fenomene letale, fiecare cu propriile reguli și calcule, iar alianța lor fragilă pune la încercare atât codul de onoare al Yautja, cât și programarea rece a unui android.
EXECUȚIE
Nici nu știam de unde să apuc acest film, mai ales după ce-am văzut mega-animația Predator: Killer of the Killers.
Ce să zic… dacă Trachtenberg ar fi păstrat tonul din animația de pe Disney Plus, filmul ăsta ar fi fost rachetă.
Dar, din păcate, filmul e doar decent și atât.
Pentru început, o să încep cu părțile pozitive, pentru că există câțiva stâlpi solizi care susțin bine acest film.
În primul rând, întregul palier tehnic este stratosferic de bun. Mă refer la vizualul fabulos, în special când vine vorba de fauna și flora sălbatică a planetei. Pur și simplu, sunt unele cadre care m-au încremenit complet.
De asemenea, trebuie menționat și aspectul sonor, care, în combinație cu o sală dotată cu sistem Dolby Atmos, oferă o senzație de imersiune totală în lumea filmului.
În al doilea rând, fie că vorbim despre scenele în care Predatorul se luptă corp la corp cu inamicii, fie când își folosește dispozitivele din dotare, acțiunea este extrem de satisfăcătoare, iar cantitatea de adrenalină este perfect dozată — nici prea multă, nici prea puțină.
Chiar dacă scenariul nu este cel mai filosofic sau inteligent (nici nu ar trebui să fie, la un astfel de film), mi-a plăcut conceptul de explorare a tradiției Predator — mai exact, procesul de evoluție și maturizare, drumul pe care aceștia trebuie să-l parcurgă pentru a deveni THE PREDATOR, acea fiară nemiloasă de renume.
Procesul de maturizare din Predator: Badlands nu se exprimă prin învingerea inamicului, ci prin depășirea propriului sine primitiv.
Aici, Dek devine treptat un vânător care nu mai caută trofee, ci sens; un războinic care nu mai fuge de slăbiciune, ci o înțelege ca parte a evoluției sale. Din acest punct de vedere, filmul aduce un suflu nou francizei.
De acum încolo, însă, intrăm în părțile slabe ale filmului:
Nu o să mă iau de scenariu, deoarece — să fim serioși — nu pentru vreo profunzime ancestrală mergi la un film cu și despre Predator, ci ca să vezi măcel.
Nici faptul că, de data aceasta, Predatorul este unul umanizat nu m-a deranjat prea tare. Având în vedere direcția filmului, o astfel de „inovație” era aproape necesară.
Marele minus al filmului este reprezentat de umorul prăjit specific celor de la Disney. Aș fi ipocrit să spun că nu am râs la unele glume, dar una e să aduci unul-două momente de respiro de acest tip, alta e să mitraliezi o cavalcadă de glume timp de cinci minute.
Cu toată dragostea pentru Elle Fanning, mi se confirmă ce spuneam la Sentimental Value: ar trebui să-și exploateze talentul în filme precum Sentimental Value sau A Complete Unknown, producții care îi scot cu adevărat în evidență potențialul actoricesc.
Pentru că știți care e problema cu ea aici? FIX EA MI S-A PĂRUT VERIGA SLABĂ! În proporție de 80%, ea este catalizatorul de umor al filmului, având segmente în care livrează glume de grădiniță.
Mai sunt și momente în care filmul se transformă în Predator și prietenii, adică într-o comedie de familie. Ok, înțeleg că ești singur și fără ajutor, dar nici să te văd la picnic cu prietena android și animăluțul de companie.
NOTĂ
Nu pot spune că filmul a îngropat definitiv acest univers — pur și simplu, a adus o nouă direcție în cadrul lui.
Dacă umorul ar fi fost mai bine dozat (ideal ar fi fost să nu existe deloc), atunci Predator: Badlands ar fi fost un film excepțional.
E un film dezastruos? N-aș spune asta.
E un film excelent? Departe de așa ceva.
Dar este un film distractiv, în care m-am bucurat să-l văd pe Dek cum taie și spânzură inamicii cu dispozitivele sale futuriste.
Așa că mă văd nevoit să-i acord un 7 cinstit și corect.
