Când or zbura porcii, cam atunci o să primim noi un film slab din partea celor de la Ghibli.

Astăzi este luat în colimator – Porco Rosso, regizat de Titanul Hayao Miyazaki.

Sinopsis

Povestea se petrece în anii 1920 în Italia și urmărește aventurile unui pilot de curse pe nume Porco Rosso, care a fost blestemat să aibă trăsături de porc. El conduce un avion de vânătoare și lucrează ca mercenar pentru a proteja navele de la atacurile piraților aerieni în Marea Adriatică.

Al nostru pilot se confruntă cu rivalități în aer și își menține propriul cod de onoare în timp ce se luptă împotriva piraților și nazismului. În timp ce se plasează în diverse situații periculoase, el intră în contact cu Fio, o tânără inginer talentată care îl ajută să-și repare avionul.

Execuție

Miyazaki a fost puternic influențat de cultura și istoria Italiei în perioada interbelică, dar și de propriile sale experiențe și observații. El a fost fascinat de peisajele și arhitectura Italiei, dar și de istoria aviației din acea perioadă.

De asemenea, povestea personajului principal, Porco Rosso, a fost inspirată din mitologia și folclorul japonez, dar și din idei personale ale lui Miyazaki referitoare la eroism și sacrificiu.

De asemenea, se spune că există influențe autobiografice în acest film. Porco Rosso este deseori perceput ca o reprezentare a lui Miyazaki însuși, reflectând unele trăsături ale regizorului, precum determinarea și încăpățânarea, dar și preocupările sale în legătură cu lupta pentru justiție și valorile personale.

Revenind la film în sine, nu mai are rost să discut despre aspectul tehnic al filmului, pur și simplu ajung să mă repet la orice recenzie dedicată unui film anime.

Ce să vă mai spun? Că și de data asta totu’ este la superlativ, că imaginea este o capodoperă în sine, de la peisajele urbane ale Italiei, până la faleze sau cadre în care marea este în prim plan?

Chiar dacă avem parte de o animație, cu personaje tâmpe și amuzante, sau faze care să stârnească râsul, substratul oferit de Miyazaki este unu extrem de întunecat.

Deși nu este un film direct despre un conflict militar, acțiunea se petrece într-o perioadă istorică tumultuoasă, când Italia era într-un proces de tranziție politică și socială, cu prezența crescândă a fascismului și a amenințării naziste.

Filmul surprinde subtil efectele războiului asupra oamenilor și societății în general, aici, Porco Rosso, este un pilot veteran al Primului Război Mondial, iar experiențele sale din acea perioadă îl afectează profund și îl fac să se retragă din societatea umană, pierzându-și încrederea în umanitate, căutându-și refugiul în zbor și aventuri solitare.

De asemenea, segmentul dedicat blestemului este unu’ foarte straniu și foarte profund, acest blestem împletindu-se cu un aspect romantic, acela fiind – Gina, o frumoasă femeie care este îndrăgostită de al nostru Porco, și care cântă la barul la care se adună toți piloții.

Fără a da spoilere, acest blestem pare-se că este mai mult autoprovocat, venit în urma unei suferințe, iar mai apoi în urma unei consemnări a faptului că dragostea și frumusețea nu-i sunt cuvenite.

Rămân pe acest subiect, și spun că, pe parcursul vizionării am constatat anumite influențe din zona Disney, ceea ce nu este absolut nimic greșit, și aici mă refer la anumite aspecte care parcă proveneau din Beauty and The Beast, și aici, bineînțeles, că fac legătura cu acea temă a dragostei imposibile dintre o frumoasă femeie și o creatură.

Pe partea comică, filmul livrează destul de bine, și au fost unele faze care m-au făcut să râd destul de bine.

Cât despre partea emoțională, din păcate, filmul nu a reușit să mă impresioneze, având în vedere această temă a războiului și anumite momente intrigante, mă așteptam ca din moment în moment să vină acea lovitură în plex care să mă facă să scot șervețelele nazale, din păcate nu a reușit să facă asta, și chiar cred că exista mult potențial în acest sens.

Cât despre final, am tot citit anumite recenzii negative legate de acest subiect, cum că Miyazaki a fost leneș, acționând cu un final deschis, și aici vin să vă spun că nu este așa, TREBUIE DOAR O ATENȚIE MAXIMĂ LA UNELE DETALII ȘI LA ACEL PARIU FĂCUT DE GINA, atât vă spun, că după aș intra în spoilere. 🙂

Notă

O nouă recenzie despre un anime marca Ghibli, din nou – o notă bună.

Dacă la Aliens l-am tot lăudat pe James Cameron pentru modul inteligent prin care a construit personajele feminine, același lucru trebuie să-l fac cu toți producătorii de anime.

Și dacă stau să analizez, cam toate anime-urile văzute de mine au un personaj feminin ( principal/secundar ) care să graviteze crucial în jurul poveștii, iar aici, americanii ar cam trebui să scoată carnetul de notițe.

Prin povestea filmului Porco Rosso descoperim că eroismul nu se limitează la actele de curaj fizic, ci și la căutarea identității și a umanității pierdute. Învățăm că adevărata valoare stă în păstrarea integrității personale în fața provocărilor și în găsirea echilibrului între datorie și propria fericire.