După ce-am dat de pământ cu Aurora, am zis să mă întorc la origini și să văd lungmetrajul de debut orchestrat de Cristi Puiu – Marfa și banii.
SINOPSIS
Povestea îl urmărește pe Ovidiu (Alexandru Papadopol), un tânăr din Constanța care încearcă să își dezvolte o mică afacere de butic.
Căutând bani pentru a-și extinde activitatea, acceptă o „ocazie” oferită de un cunoscut mai în vârstă, Ivan ( Răzvan Vasilescu ): să transporte un pachet misterios până la București în schimbul unei sume tentante.
Ovidiu pleacă la drum împreună cu prietenul său Vali (Dragoș Bucur) și cu iubita acestuia, Bety (Ioana Flora).
La început, călătoria pare banală, dar tensiunea crește treptat pe măsură ce cei trei sunt urmăriți de mașini necunoscute și întâlnesc personaje suspecte.
EXECUȚIE
Așadar, suntem la originile originilor, mai exact în punctul de plecare a ceea ce a însemnat NOUL VAL DE FILM ROMÂNESC.
Filmul a adus în 2001 o abordare nouă pentru cinematografia autohtonă, care până atunci era încă prinsă între convențiile filmului de autor clasic din perioada comunistă și producțiile comerciale anoste de după ’90.
Cristi Puiu a schimbat regulile jocului printr-un stil minimalist, aproape documentar, în care autenticitatea vieții de zi cu zi devenea sursa principală de tensiune și interes dramatic.
Pentru început, am să încep cu cele două puncte la care filmul are de suferit, iar ele țin de aspectul tehnic:
În primul rând, bănuiesc că nu este nicio surpriză, avem veșnica problemă a sunetului. Spre marele meu noroc, am avut parte de subtitrări – pur și simplu, dacă le-ai dezactiva, 80% din film ar fi de neînțeles.
Și, în al doilea rând, montajul este extrem de deficitar, fiind multe momente în care avem parte de niște tăieturi bruște, extrem de sesizabile și deranjante.
Cât despre film în sine, se simte de la o poștă acel suflu nou.
La bază, el are structura unui road movie – acțiunea urmărește o călătorie clară, de la Constanța la București, în care drumul devine nu doar un spațiu fizic, ci și unul de transformare pentru personaje.
Problema mea este următoarea: având în vedere tot rollercoaster-ul emoțional, aș zice că filmul se încadrează în mai multe genuri.
Filmul funcționează ca un thriller minimalist. Suspansul nu vine din scene de acțiune spectaculoase, ci din senzația persistentă că ceva este în neregulă: o urmărire discretă, un telefon ciudat, reacțiile neliniștite ale personajelor.
Simțeam un pericol iminent la aproape orice scenă, chiar dacă nu-l vedeam explicit, de credeam că o luasem razna mai rău decât personajele care luau parte la acțiune.
Pe de altă parte, Marfa și banii poate fi văzut și ca o dramă socială. Este un portret al României de tranziție, în care tinerii caută oportunități rapide pentru a-și îmbunătăți viața.
Avem o lume în care legile pieței se amestecă cu reminiscențele sistemului comunist, unde micile afaceri private coexistă cu „ocazii” la limita legalității, iar tentația banilor rapizi devine un mod de supraviețuire.
De asemenea, aș încadra filmul și ca pe o comedie neagră. Aici, Cristi Puiu strecoară umorul în situații banale, care devin absurde tocmai prin contrastul dintre gravitatea situației și reacțiile personajelor.
Discuții despre viața de zi cu zi, tachinări copilărești, ciondăneli, glume seci, înjurături, flegme aruncate altor șoferi participanți la trafic – toate acestea, aflate în context, au dus la unele scene unde nu m-am putut abține din râs. Un râs care e și unul amar, știind gravitatea situației.
Am citit unele comentarii în care pudicii erau foarte opăriți din cauza limbajului licențios.
Adevărul e că niște tineri speriați de moarte și urmăriți de o hoardă de interlopi dezaxați ar trebui, nu-i așa, să vorbească în slove eminesciene, în citate homerice și să facă analize pe textele lui Marcus Aurelius într-o astfel de situație.
NOTĂ
După ce-am șters podeaua cu Aurora, acest film a fost o experiență cu totul diferită și una chiar foarte plăcută.
Este un film care funcționează simultan ca un thriller minimalist și ca un portret social.
Cristi Puiu reușește să creeze o poveste ancorată profund în realitatea românească, dar cu teme universale: tentația banilor rapizi, vulnerabilitatea în fața necunoscutului, fragilitatea prieteniilor atunci când apar presiuni externe.
Marfa și banii rămâne un film esențial nu doar pentru că a marcat debutul lui Cristi Puiu și începutul Noului Val Românesc, ci și pentru felul în care a reușit să îmbine mai multe registre: thriller minimalist, dramă socială și accente de comedie neagră, toate într-o poveste aparent simplă, dar încărcată de tensiune și sensuri.
