Din când în când, trebuie să o dăm și pe filme mai artistice.
Așa că vă invit la o poveste romantică alături de filmul In the Mood for Love.
SINOPSIS
În Hong Kong-ul anului 1962, doi vecini, Mr. Chow Mo-wan (Tony Leung) și Mrs. Su Li-zhen (Maggie Cheung), se mută în apartamente alăturate în aceeași zi. Amândoi sunt căsătoriți, dar partenerii lor sunt mereu absenți.
În loc să reacționeze cu furie, Chow și Su formează o legătură profundă, discretă, tăcută – un dans al reținerii, al melancoliei și al emoțiilor nerostite.
Ei se apropie încercând să înțeleagă cum a început infidelitatea sau absența celorlalți, interpretând-o uneori ca într-un joc de rol.
Însă, pe măsură ce relația lor devine tot mai complexă, devine clar că dragostea lor nu are loc într-o lume atât de convențională și judecătoare.
EXECUȚIE
Avem parte de un film de dragoste total diferit, abordat printr-o viziune extraordinar de matură și de serioasă.
Am spus-o de atâtea ori: sunt un fan destul de mare al filmelor de dragoste, mai ales dacă acestea îmi oferă și acea porție de plâns – așa cum a fost cazul cu Blue Jay.
Ei bine, aici nu am fost nevoit să scot șervețelele, ceea ce nu e un lucru rău – iar asta se datorează, așa cum spuneam mai devreme, abordării foarte serioase a poveștii.
Filmul deraiază complet de la o premisă tipic hollywoodiană. Deși tensiunea romantică și sexuală dintre cei doi se simte în fiecare gest și privire, dragostea lor nu se materializează, tocmai din frica de a cădea în capcana trădării.
Să fim serioși, dacă ar fi fost un film clasic american, după o oră personajele erau deja călărite și recălărite pe toate așternuturile.
Astfel, filmul devine o meditație despre ceea ce rămâne nespus între doi oameni care se întâlnesc într-un moment și loc nepotrivit, într-o societate care le îngrădește libertatea emoțională.
In the Mood for Love refuză explicațiile și dialogul direct.
Iubirea dintre Chow și Su nu este niciodată exprimată frontal – iar tocmai în asta constă forța devastatoare a filmului.
Fiecare ezitare, fiecare retragere, fiecare clipă în care cei doi aleg să nu se apropie, în ciuda atracției evidente, transformă povestea într-o dramă emoțională profundă.
Aș putea spune că dragostea lor este reală tocmai pentru că este reprimată: nu se mistuie în consum, ci în absență.
Filmul explorează cu o eleganță aparte conflictul dintre dorință și datorie.
Personajele aleg să nu-și trăiască iubirea tocmai pentru a nu deveni ca cei care i-au rănit. Este o formă de fidelitate oarecum paradoxală – nu față de soți, ci față de propria persoană și față de ideea de onoare și moralitate.
Actoria este fantastică. Maggie Cheung și Tony Leung Chiu-wai oferă nu doar interpretări convingătoare, ci adevărate studii de expresivitate minimală, unde tăcerea, postura, privirea sau mersul devin forme de comunicare.
Tony Leung, în rolul lui Chow Mo-wan, compune un portret interiorizat, subtil, al unui bărbat care simte mult, dar vorbește puțin.
Ochii săi, adesea fixați într-un punct nevăzut, par să caute în permanență ceva ce nu poate fi atins – poate înțelegere, poate consolare, poate un timp care s-a pierdut.
De partea cealaltă, Maggie Cheung, în rolul lui Su Li-zhen, este poate și mai enigmatică, cu o prezență hipnotică de-ți lasă maxilarul la podea.
Personajul ei este definit de o eleganță aparent perfectă: rochii strâmte, coafuri impecabile, mers grațios.
Însă, așa cum se întâmplă adesea, aparențele pot înșela – în spatele acestei compoziții estetice se ascunde o vulnerabilitate pe care actrița o lasă să răzbată în doze minuscule, dar devastatoare.
Mai în glumă, mai în serios: nu se putea alege o actriță ceva mai puțin frumoasă? Mă jur pe viața mea că mă și întreb: Cum poți să înșeli o asemenea femeie?
NOTĂ
Este un elogiu al iubirii neconsumate, o odă dedicată fidelității – nu față de o relație, ci față de o idee de sine, de onoare, de decență emoțională.
Acum, să fim serioși… dacă am fi fost în locul unuia dintre ei, ce-am fi făcut?
Fără melodramă, fără ridicarea tonului și fără gratuități vizuale, filmul reușește să spună ceva profund universal:
cele mai intense iubiri nu sunt cele trăite, ci cele păstrate în suflet, în gând, în tăcere.
Din păcate, o iubire care a fost prea târzie, despre două suflete care s-au găsit la locul și momentul nepotrivit.
