Navigam pe Netflix și-am dat peste acest film de dragoste, Blue Jay, lansat în 2016.

La prima vedere, am zis că pare o sofisticăraie artistică.

SINOPSIS

Filmul urmărește povestea emoționantă a doi foști iubiți din liceu, Jim (Mark Duplass) și Amanda (Sarah Paulson), care se reîntâlnesc întâmplător, după mulți ani, în orașul natal din California.

Jim, revenit pentru a-și pune în ordine casa, o întâlnește pe Amanda la un magazin local.

El pare lovit de depresie și singurătate, iar ea pare bine așezată la casa ei, împlinită alături de un soț și doi copii.

Cei doi decid să petreacă o zi împreună, plimbându-se prin oraș și rememorând momentele din adolescență.

EXECUȚIE

După cum reiese din sinopsis, filmul aduce aminte de Past Lives, cel care a fost nominalizat la Premiile Oscar în 2023. Și aici avem parte de o poveste de dragoste care pornește de la premisa: Ce-ar fi fost dacă?.

Ca și în filmul lui Celine Song, și aici e vorba despre reîntâlnirea a două persoane care s-au iubit cândva, iar destinul îi aduce din nou față în față. Reuniunea arată că anumite sentimente nu au dispărut cu adevărat.

Dacă Past Lives nu mi-a plăcut deloc, Blue Jay e fix la polul opus. Aici, scenariul pare cât se poate de realist și de verosimil, ba chiar poți să înțelegi și să simți motivele și trăirile personajelor.

Dialogurile nu sunt pline de metafore, sevă intelectuală sau filosofie ieftină despre formele dragostei prin univers – nici pe departe! Din contră, avem parte de un dialog cât se poate de simplu și firesc.

Forța filmului rezidă în naturalețea și autenticitatea dialogurilor, dar și în chimia incredibilă dintre cei doi actori principali.

Mark Duplass și Sarah Paulson construiesc, prin gesturi mici și priviri încărcate de subînțeles, portretul a două persoane ce poartă povara deciziilor din trecut.

Pur și simplu, simți că asiști la o discuție reală dintre doi oameni care se reîntâlnesc și depănă amintirile tinereții.

Dialogurile dintre Jim și Amanda sunt tandre, dureroase, uneori amuzante, alteori apăsătoare, dar mereu sincere, oglindind felul în care oamenii reali își ascund sau își mărturisesc dorințele și temerile.

În plus, scenariul nu te împinge să ții cu unul sau cu altul; dimpotrivă, te face să empatizezi cu ambele personaje, pentru că, da, atât Jim, cât și Amanda, au dreptatea lor.

Alegerea de a filma în alb-negru nu este întâmplătoare și are o încărcătură simbolică: nu doar că evocă o nostalgie, dar sugerează subtil că viețile lui Jim și Amanda sunt marcate de răni emoționale adânci, de un trecut care le-a șters culorile prezentului.

Lipsa culorii devine o metaforă pentru sufletul rănit, pentru incapacitatea de a se bucura pe deplin de viață și pentru dificultatea de a vedea speranță sau lumină după o iubire pierdută.

Filmul folosește doar patru locații esențiale: magazinul alimentar, casa copilăriei lui Jim, o cafenea și plimbarea pe străzile orășelului – ceea ce concentrează atenția pe personaje și pe dialog, nu pe decoruri sau acțiune. Fiecare cadru devine o trăire, un episod din viața celor doi.

Și, inevitabil, apare întrebarea: Ce-ar fi fost dacă…?

Dar, înainte de asta, probabil că te întrebi: Ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici?

Răspunsul vine abia la final, iar drama care zace în această poveste este cu adevărat devastatoare – cel mai probabil, te va face să-ți scoți șervețelele.

Iar pentru a afla motivul, vă invit să vizionați pelicula.

NOTĂ

O poveste care, prin puterea sa subtilă, te face să te regăsești, să te reîntorci la scenariul alternativ pe care fiecare îl poartă în suflet, uneori în tăcere, alteori cu regret.

Un film care te invită să retrăiești, alături de Jim și Amanda, amintirile, visele și deciziile nespuse ale trecutului; să-ți aduci aminte de clipele cu acea persoană care încă-ți bântuie gândurile, fie că a fost o iubire concretă, fie una platonică.

Genul de film care îți dă voie să plângi și să zâmbești în același timp, să-ți reamintești cine ai fost și să te întrebi, poate cu o urmă de blândețe: Ce-ar fi fost dacă?

Totodată, este o adevărată lecție de regie și actorie – totul rezultând într-un film incredibil de bun, construit dintr-o simplitate inegalabilă.