How to Make Millions Before Grandma Dies sau original – Lahn Mah, este propunerea Thailandei pentru Premiile Oscar.

SINOPSIS

Evident, că vă dați seama din titlu’ despre deznodământul filmului, dar până acolo :

Povestea îl are în centru pe M, un tânăr dezorientat care renunță la facultate și visează să devină un streamer de succes în lumea jocurilor video. Cu toate acestea, viața lui ia o turnură neașteptată atunci când află că bunica sa, este grav bolnavă, fiind diagnosticată cu aprigul cancer, un cancer aflat în fază terminală.

Într-un gest aparent altruist, dar motivat de dorința de a moșteni averea familiei, M decide să își asume responsabilitatea de a avea grijă de ea.

Însă, pe măsură ce timpul trece, legătura dintre cei doi devine tot mai profundă, iar M descoperă lecții valoroase despre iubire, sacrificiu și importanța familiei.

EXECUȚIE

Aflasem de acest film de dinainte ca lista scurtă a Nominalizărilor la Premiile Oscar pentru Cel mai Bun Film Străin să apară, dar nu i-am dat mare importanță și mare tâmpit am fost.

Din start spun : How to Make Millions Before Grandma Dies este CEL MAI EMOȚIONANT FILM PE CARE L-AM VĂZUT ÎN VIAȚA MEA!

Astfel, a detronat filmul meu The Green Mile sau celebrul Million Dollar Baby la capitolul emoție, de asemenea, fiind și printre cele mai bune filme ale anului 2024.

Genu’ acesta de filme apreciez cu adevărat, cu povești simple și spuse într-un mod la fel de simplu și profund, nu cu flatulații artistice unde trebuie să înțeleg revelațiile universale și paradigmice ale regizoruli constrâns de legile filosofiei.

M este un exemplu al tinerilor care caută validare în mediul digital, dar întâlnirea cu bunica sa, aduce în prim-plan contrastele dintre valorile tradiționale și noile paradigme moderne. Iar acest dublu sens al ideologiilor, permite filmului să se adreseze simultan mai multor categorii de public, oferind straturi multiple de înțelesuri.

Filmul abordează o gamă variată de teme: responsabilitatea față de familie, efemeritatea vieții, materialismul și căutarea autentică a fericirii.

Ceea ce îl face cu adevărat special este modul în care tratează aceste subiecte fără să fie moralizator. De exemplu, relația dintre M și bunica sa evoluează organic, fără să se bazeze pe momente exagerate sau forțate, ci pe dialoguri simple și gesturi autentice care surprind esența relațiilor reale.

O altă temă subtilă este impactul bolii terminale asupra celor din jur, aici, în loc să transforme acest subiect într-un catalizator dramatic evident, filmul alege să-l integreze firesc în poveste, punând accent pe momentele de cotidian și pe modul în care oamenii învață să prețuiască micile bucurii ale vieții.

Din păcate, ne arată că doar astfel de momente negre și sumbre ne face să ne apropiem mai mult.

Tot această poveste ne arată că unii nepoți sau chiar copii cu cât cresc, devin din ce în ce mai distanți față de părinți și bunici, iar într-un final, singurul lor interes este acea abjectă dorință după moștenire.

La bază, filmul se prezintă ca o comedie, sincer să vă spun, nu prea am găsit comedie, acum mă rog… Interacțiunile dintre bunică și al său nepot sunt cât se poate de drăguțe, unele fiind chiar plin de umor jucăuș, dar de ce să vă mint că ultima oră din film am petrecut-o numai cu prosopul la nas și la ochi, de uitasem de orice comedie.

Și evident, poate cea mai importantă temă a filmului este cea a familiei, unde pelicula ne arată cât de importante sunt aceste relații, cât de important este să ne petrecem timpul și să-l profităm la maxim alături de rudele care nu mai au mult timp de stat pe acest pământ.

Pentru cei care au sau au avut o relație foarte apropiată cu bunicii, ei bine, acest film o să fie cea mai puternică lovitură primită vreodată din partea unui film și cu siguranță că mulți se vor regăsi în pățaniile personajelor.

Nu vreau să intru în zona de spoilere, dar am rămas surprins și fermecat despre religia și tradițiile celor din respetcivle zone asiatice, fiind ceva nou pentru mine, mai ales în materie de tradiții ce țin de comemorarea personalor aflate în neființăMu.

Coloana sonoră este extraordinar de simplă, dar atât de superbă, fiind formată din niște clape de pian care de fiecare dată când se porneau mă apuca o jelanie de nedescris.

Pur și simplu muzica filmului face ca orice mare să fie secătuită și orice munte să fie răspicat în două la auzul acelor orchestrații la care ar trebui să le ofer cele mai pompoase atribute și adjective din dicționarul universal.

Și da, așa cum am spus și mai devreme, a reușit să mă țină o oră numai în lacrimi, și chit că o să pară brutal ce spun, chiar nu-mi pasă: Dacă un astfel de film nu te mișcă, atunci îmi pare rău, dar nu meriți să calci pe acest pământ.

Din punct de vedere tehnic, filmul arată foarte bine, pe lângă regia impecabilă, producția ne oferă un design foarte interesant, fiind un constrat și o ciocnire între două concepte : tradiție și modernism.

Actoria este la fel de impecabilă, toată lumea își livrează partiturile cu brio, și  recunosc că absolut numele actorilor au fost niște necunoscute pentru mine.

NOTĂ

Dacă cineva îmi spune că : Domne, Anora și Emilia Perez sunt niște opere de artă, pline de subînțelesuri, teme existențiale și profuzime…. Atunci, răspunsul meu este că acea persoană este extrem de ipocrită.

Avem în față un film cât se poate de simplu, cu niște teme și motive mai mult decât actuale și relevante pentru toate generațiile și care o să lovească aproape la multe case.

Nu am cuvinte în care să descriu toată emoția transmisă de acest film, iar prin asta, nu-mi rămâne decât să vă invit la o vizionare a acetui film incredibil.

Așadar, How to Make Millions Before Grandma Dies primește nota supremă și îmi doresc din tot sufletul și inima mea ca la final, acesta să se bucure de Premiul Oscar pentru Cel Mai Bun Film Străin.