Ne întoarcem în 1982 când filmul biografic – Gandhi făcea istorie la Premiile Oscar, devastând Academia cu 8 Premii Oscar.

SINOPSIS

Povestea începe în 1948, cu asasinarea lui Gandhi ( Ben Kingsley ), pentru ca apoi să revină în trecut, urmărindu-i viața și evoluția de la un tânăr avocat timid la simbolul luptei pentru eliberarea Indiei de sub dominația britanică.

Filmul explorează momentul-cheie în care Gandhi, după ce este supus discriminării în Africa de Sud, își dă seama de injustiția colonialismului și își dezvoltă filosofia nonviolenței (satyagraha).

Revenind în India, el începe o mișcare de rezistență pașnică împotriva dominației britanice, organizând proteste, marșuri și greve, inclusiv celebrul Marș al Sării din 1930.

De-a lungul decadelor, Gandhi este arestat de mai multe ori, dar influența sa crește, inspirând milioane de oameni să i se alăture în lupta pentru independență.

EXECUȚIE

Vă spun din start că avem de-a face cu un film biografic care durează 3 ore, așa că să nu mă luați la blesteme, v-am atenționat de pe acum.

Mda, o plictiseală de film pe care mi-aș dori să o văd și-n zilele noastre, plictiseli de genu’ să tot văd prin cinematografe, mă rog, monotonia asta ține mai mult de acțiunea în sine, că nu se întâmplă mai nimic pe ecran, dar poveștile care gravitează în jurul acestui personaj m-au ținut la marginea fotoliului.

Ca o mică și ușoară comparație aș spune că avem parte de un asemănător Oppenheimer regizat de Nolan, adică, amândouă filme regizate de doi cineaști britanici, doar că Nolan a vorbit despre unu dintre oamenii războiului, iar Richard Attenborough despre un om al păcii.

Ce provocare, un actor britanic să se înhame să joace un indian, să intre în straiele și în spiritul unui hindus. Eheee, surpriză, Ben Kingsley, născut sub numele de Krishna Pandit Bhanji are origini mixte.

Tatăl său, Rahimtulla Harji Bhanji, a fost de origine indiană, provenind dintr-o familie de comercianți din Gujarat, India, și era de religie islamică, deci nu a fost nicio problemă din acest punct de vedere.

Filmul reușește să ofere nu doar un portret fidel al lui Mahatma Gandhi, ci și o reflecție profundă asupra principiilor sale și asupra modului în care acestea au modelat cursul istoriei.

Richard Attenborough a lucrat timp de aproape două decenii pentru a aduce acest proiect la viață, iar rezultatul este o operă de proporții epice, care reușește să surprindă atât dimensiunea personală a lui Gandhi, cât și amploarea mișcării de independență a Indiei.

Filmul nu este doar un portret individual, ci și un tablou istoric, plasat într-un cadru care surprinde complexitatea și tumultul unei perioade marcante pentru istoria mondială.

O să spun din start : Dacă Mesia ar fi existat, ei bine, Gandhi a fost, acesta a fost Dumnezeu, fără îndoială și vă rog, îmi cer iertare pentru blasfemie, dar altfel n-am cum să vorbesc despre acest om uriaș.

Rămâneam înmărmurit când îl vedeam cu câtă blândețe și cu ce voce mieroasă vorbea acesta indiferent de situație, chit că avea în față o hoardă de soldați britanic, fie că avea în față o mulțime de oameni pașnici, acesta avea un singur ton blând și cald al vocii.

Nu ai cum să rămâi nemișcat atunci când îi auzi glasul lui Gandhi care este plin de iz filosofic și spiritual, plin de îndemnuri spre umanitate, iubire față de aproape și solidaritate față de popor.

ȘI DA! Pentru un astfel de om aș ieși în stradă, aș lupta pentru popor și i-aș săruta mâinile și picioarele pentru că își dă viața pentru mine, nu dă doar din gură precum alții, nu dăm nume.

Un om care a avut în spate niște simpli oameni, niște oameni pașnici și loiali care nu aveau niciodată gândul trădării sau al avuției, având doar un scop comun : Libertatea și pacea în lumea în care aceștia trăiau.

Ferească divinitatea ca adepții și oamenii să pornească vreo răscoală agresivă, nici urmă ca al nostru Gandhi să susțină așa ceva, arma lui principală fiind chiar dezarmarea conflictului, acesta prefera mai degrabă să ardă în cele mai aprigi flăcări ale iadului decât să audă că oamenii lui au vărsat sânge.

Filmul nu ocolește nici contradicțiile și dificultățile mișcării pentru independență, aici, deși Gandhi predică unitatea dintre hinduși și musulmani, realitatea politică a Indiei este mult mai complexă, iar filmul ilustrează modul în care diviziunile etnice și religioase au dus, în cele din urmă, la împărțirea subconștientului și la crearea Pakistanului.

Pe lângă conflictele politice și ideologice, și hai să zicem și cele spiritualo-religioase, vă anunț să vă pregătiți și de niște momente cu adevărat devastatoare, existând cel puțin o scenă care portretizează într-un mod terifiant aspectul odios și diabolic al invadatorilor britanici.

De asemenea, cât se poate de scurt, vă spun atât : ÎN ACEST FILM AVEM PARTE DE RASISM ÎN CEA MAI GREA FORMĂ.

Din punct de vedere cinematografic, Gandhi este o capodoperă vizuală, filmările au fost realizate în India, iar cadrele largi, mulțimile impresionante, vestimentația, decorul și tot ce ține de reconstituirea fidelă a epocii contribuie la autenticitatea sa, sau mai bine spus la procesul imersiv al peliculei.

Actoria este de proporții epice, Ben Kingsley face un rol stelar și istoric, aidoma lui Cillian Murphy ( Oppenheimer )  sau Gary Oldman ( Winston Churchill ), iată că un personaj istoric căruia i se va pune lacăt definitiv, că îmi e greu să cred că va mai avea cineva curaj să joace una dintre figurile istorice amintite adineauri.

Și asta nu-i tot, acesta a fost și primul rol ca personaj principal în peisajul de lungmetraj, iar tot acest vis frumos a culminat cu un mare Premiu Oscar pentru Cel mai Bun Actor în Rol Principal.

NOTĂ

Bănuiesc că e de la sine înțeles că din 8 premii Oscar avem parte și de un prețios și merituos Best Picture!?!?

Cu o regie magistrală, o interpretare de excepție a lui Ben Kingsley și o poveste care rezonează dincolo de granițele timpului, filmul rămâne o capodoperă și mai ales o lecție despre curaj, nonviolență și sacrificiu.

Iar după Oppenheimer, Amadeus și acum Gandhi, iată că-mi duc la capăt acest obiectiv de a duce la capăt această trilogie fictivă de epice biografii istorice.

Nu-mi rămâne să acord un 9 solid și să vă îndemn să vă alegeți cu grijă liderii, aceștia fiind cei care luptă cu adevărat pentru voi, sunt prezenți fizic în fața conflictelor și nu vă împrăștie numai poezii și lozinci absurde care nu pot fi palpabile.

AȘA ARATĂ UN OM CARE LUPTĂ PENTRU IDEALURI ȘI PENTRU POPOR!