După Maledictis, The Movielizer vine cu un nou scurtmetraj de anvergură – Echo Sonata.

Sinopsis

În acest scurtmetraj, regizorul ne duce în România comunistă, undeva prin anii 50′, pe atunci condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej, pe când Securitatea făcea legea și era în floare.

Filmul gravitează în jurul unei crime, atunci când un prim adjunct colonel cade din Turnul Pompierilor, sau poate a fost un act de suicid!? Dar totul ia o întorsătură halucinantă când se descoperă că avem de-a face cu două acte criminale.

Sub lumina reflectoarelor îl avem pe un domn detectiv, retras de mai bine de 10, dar pregătit să ia pe cont propriu acest caz enigmatic, dar și gată să se confrunte cu tot felul de răsturnări de situație, fie ele de ordin politic, psihic sau personal.

Execuție

Încep prin a spune că am vizionat acest scurtmetraj cam de vreo trei ori, asta pentru a digera și procesa cât mai bine această producție, deoarece sunt unele aspecte ( bune ) care pot genera anumită confuzie pe alocuri.

Înainte de toate, vreau să aplaud și să mă înclin pentru efortul făcut în aducerea marelui Sebastian Lupu la cârma de povestitor al acestui film, fiind chiar – detectivul cu pricina.

Pentru mine și pentru cei care sunt de-o seamă cu mine (sub 20 de ani) se știe foarte bine ce rol primordial a avut acest om extraordinar asupra copilăriei noastre, acesta însuflețind majoritatea personajelor dragi nouă din desenele animate.

Cât despre treaba care o meșterește în această producție, apoi, cuvintele sunt de prisos, într-adevăr, poate sunt subiectiv, dar n-am ce să fac, mai ales când vorbesc despre un om care mi-a făcut copilăria mai frumoasă.

Partea de regie și editing sunt extrem de interesante, aici, nu avem parte de un live-action propriu zis, ci cu o înșiruire de imagini dar și de câteva scene meticulos și bine orchestrate cu niște jocuri de umbră.

Și tot aici aduc în discuție partea legată de narațiune, care este una atipică, aceasta împleticindu-se cu imaginile și monologul povestitorului, de asemenea, fiind câteva imagini care se tot repetau la un moment dat, lucru ce m-a făcut destul de confuz, nici acum nu-mi pot da seama dacă aceste repetiții aveau o anumită semnificație ( indicii în caz sau semne către o reflectare sau întoarcere asupra sinelui).

Aidoma scurtmetrajului Maledictis, dialogul și departamentul sonor sunt la cel mai înalt nivel, și fără să vin cu vreo exagerare.

Dialogul bubuie de intelectualitate, fiind plin de metafore și de expresii filosofice, ca să nu mai spun despre aspectele legate de pasiunea detectivului pentru muzica clasică ( Richard Wagner ) sau anumite comparații făcute în caz, corelate cu întâmplări fantastice precum Zeul Wotan și condamnarea fiicei sale la somnul etern.

Muzica este superb asamblată și orchestrată, dar trebuie să recunosc, că Rigoletto-ul din Maledictis prezent în uverturi m-a excitat mai mult față de orchestrația de acum, dar chiar și așa, și acest Echo Sonata se prezintă cu o muzică briliantă.

Acest titlu – Echo Sonata – face referire la compoziția muzicală pentru pian scrisă de George Crumb, compoziție inspirată în mare parte din mitologia greacă, în special din povestea lui Narcis. Legendele lui Narcis vorbesc despre frumusețea sa extraordinară și de modul în care a fost blestemat să se îndrăgostească de propria sa reflecție într-un izvor și să moară din dragoste pentru sine.

Și întorcându-mă la partea tehnică, nu știu cum se face, dar acest film care nu știu cât de mult a costat, dar cred undeva spre nimic, se aude de un infinit de ori mai bine decât unele producții autohtone care valorează 1-2 milioane de dolari.

Notă

Un băiat tânăr, pasionat de arta filmului a reușit să facă o treabă extraordinar de bună, și subliniez acest cuvânt de pasionat, deoarece se observă când un produs este și bine realizat, dar și când este iubit, când produsul este meticulos și îngrijit clădit.

Iar pentru viitor, aștept de la regizor un film care să fie plasat mai în timpurile noastre, tind să cred că ar cam trebui să ne debarasăm de vremurile de tristă amintire, asta fiind o recomandare și critică pozitivă și constructivă, evident.