100 de ani de Disney, un centenar celebrat cu o nouă animație – Wish.

Sinopsis

În Rosas, se dă de veste că regele Magnifico ( Chris Pine ) are nevoie de un ucenic, ucenic care să-i fie ajutor în tainele magiei, iar Asha ( Ariana DeBose ), o tânără fată care poartă în ea o caldă inimă și un bun suflet, este cât se poate de nerăbdătoare și emoționantă să participe la acest interviu de angajare.

Însă, din păcate, aparențele înșală, pe parcursul discuțiilor cu regele, a noastră Asha descoperă că Împăratul are capacitatea magică de a păstra dorințele populației în custodia sa, și este la alegerea dacă dorește să le păstreze sau să le îndeplinească.

Fiecare locuitor al Rosas-ului trebuie să renunțe la propria dorință de la momentul majoratului, iar printre aceștia se află și familia acesteia.

Asha simte că un mare rău începe să bântuie tărâmurile din Rosas, așa că, alături de Țapul Valentino ( Alan Tudyk ), pleacă într-o aventură pentru salva fericirea cetățenilor.

Execuție

La anunțul că acest Centenar al Disney-ului va fi celebrat cu o nouă animație, așteptările erau ridicate, mă așteptam la o mobilizare de forțe și să am parte de o poveste solidă și emoționantă, din păcate, nu am primit așa ceva.

Având în vedere că acest film a fost menit să fie tabloul care sărbătorește 100 de ani de animație, ar fi fost frumos și inteligent să avem un scurtmetraj de deschidere de la Disney/Pixar, dar nu avem parte de așa ceva.

Da, avem parte de o prințesă de culoare, dar nu există nicio problemă, asta pentru că avem parte de o poveste cât se poate de originală

.

Poa’ să vină Disney cu filme cu prințese caucaziene, africane, extraterestre, cu 4 mâini și 3 picioare, dacă ei își doresc tot felul de incluziuni sociale, atunci să le aplice în producții originale și nimeni n-ar trebui să vină cu reproșuri.

Există multe discuții despre diversitatea sporită a distribuției Disney în prezent, dar, mă repet, cât timp avem parte de producții originale, și nu de ramake-uri fâsâite, aștept cu toată dragostea toate culturile planetei.

Stilul de animație este unu’ foarte interesant, în care CGI-ul se armonizează cu arta manuală, fiin un tribut adus poveștilor clasice Disney; un stil vizual care m-a încruntat puțin în incipitul filmului, dar pe parcurs am reușit să mă obișnuiesc.

Un lucru care m-a făcut să oftez cu sonoritate a fost că se cântă ca la balamuc, extrem de multe momente muzicale, nici nu trecuseră primul sfert de oră și aveam deja 3 cântece.

Mă gândeam la Beauty and The Beast și încercam să-mi amintesc câte segmente cântăcioase avea, dar măcar acolo, avem parte de niște orchestrații epice, iar aici, toate melodiile mi s-au părut banale.

Iar din ce-am citit, piesele au fost compuse de către un AI, și îmi vine greu să cred că aici s-a ajuns, ca să nu spun că la manșa acestui film s-au aflat vreo 4-6 inși.

Este inadmisibil ca un film de animație, care este extrem de liniar, simplist și banal, să fie produs de către o armată de oameni, pur și simplu este de necrezut și de plâns.

Apoi la Your Name sau The Tale of The Princess Kaguya, care sunt niște animații mastodontic de complexe, și care sunt produse de maxim 3 inși ( un regizor și maxim 2 scenariști ); la alea ce să mai discutăm!?!?

Subiectul abordat în film a avut foarte mult potențial, ba chiar fiind de actualitate, oglindind perfect societatea în care trăim –  despre corupția din conducerea unui popor și despre cum noi oamenii ne punem speranțe, iar visele și aspirațiile noastre pentru o viață mai bună sunt arse.

Personajul negativ este un rege arătos, și cam atât, iar motivațiile lui se rezumă doar la „să mi se închine” și „mai multă putere”. Îi lipsește complexitatea lui Frollo sau Gothel și carisma lui Scar sau Ursula, neavând pic de substanță.

De asemenea, umor și emoție – zero barat.

Notă

Aș mai menționa faptul că spre sfârșitul filmului câteva familii cu copii, care au stat lângă mine au părăsit sala, prichindei care au fost cât se poate de cuminți și atenți pe parcursul vizionării.

Deci dacă o animație ajunge să plictisească niște copii de sub 10 ani, atunci cuvinte sunt de prisos…

Într-adevăr, Wish este plin de referințe și easter egg-uri către alte pelicule clasice, precum : Snow White, Bambi, Little Mermaid, Sleeping Beauty, etc., dar chiar și așa, au fost de pomană, că n-au reușit deloc să mă îmbune.

Un mare rateu, o bâtă aruncată în poate cea mai frumoasă comoară din istoria cinematografiei, iar băieții care se ocupă de Disney trebuie să se trezească pe toate departamentele, și aici includ ( Disney/Pixar, Star Wars și Marvel ), asta dacă vor să nu intre într-un colaps definitiv.