Trebuia să o duc la capăt, nu-i așa?
Ei bine, aici și acum, terminăm superba trilogie orchestrată de Linklater cu Before Midnight.
SINOPSIS
Au trecut aproape două decenii de când Jesse (Ethan Hawke) și Céline (Julie Delpy) s-au întâlnit pentru prima dată în tren.
Acum, îi regăsim într-o vacanță în Grecia, trăind împreună și crescând cele două fiice gemene ale lor.
Relația lor a evoluat dintr-o poveste romantică idealizată într-o viață reală, cu responsabilități, compromisuri și tensiuni.
Pe parcursul unei zile și al unei seri petrecute în peninsula Peloponez, cei doi rememorează trecutul, discută despre deciziile luate și se confruntă cu problemele care au apărut odată cu maturitatea, rutina și diferențele dintre dorințele lor.
EXECUȚIE
Mi-a căzut maxilarul când am realizat că cei doi au ajuns în sfârșit împreună, mai ales că au și copii.
Așadar, iată că acel „ce-ar fi fost dacă” din primele două filme s-a împlinit. Filmul îi surprinde pe Jesse și Céline în Grecia, la nouă ani după reîntâlnirea lor din Paris.
Sunt acum un cuplu stabil, cu două fiice gemene și cu custodia complicată a fiului lui Jesse din prima căsătorie. Atmosfera idilică – peisaje solare, vacanță relaxată, prieteni și conversații cu vin și artă – funcționează ca o fațadă.
Sub suprafață, tensiunea acumulează presiune.
În loc să prezinte o iubire idealizată, filmul ne arată ce se întâmplă după ce povestea de dragoste s-a scris: dezamăgirile, resentimentele, temerile și uzura timpului.
Departe de perfecțiune, Jesse și Céline își expun unul altuia slăbiciunile, iar iubirea lor devine câmp de bătălie.
Dacă Before Sunrise și Before Sunset surprindeau efervescența iubirii ideale – întâlnirea întâmplătoare dintre doi tineri, apoi reîntoarcerea miraculoasă a destinului – Before Midnight rupe vălul romantismului și privește direct spre realitate, cu toate imperfecțiunile ei.
Practic, Linklater ne spune că nicio relație, oricât de basm ar părea la început, nu este perfectă.
Cineastul ne arată că iubirea adevărată nu înseamnă perfecțiune, ci capacitatea de a continua, de a negocia între doi oameni complet diferiți, în ciuda frustrărilor, greșelilor și resentimentelor acumulate.
În acest film, Jesse și Céline nu mai sunt două figuri ideale proiectate unul în celălalt, ci două ființe adulte, epuizate de responsabilități, cariere, copii, trecuturi neterminate și frici pentru viitor.
La fel ca în primele două filme, regia este minimalistă, dar de data aceasta este și extrem de brutală și curajoasă, mai ales în dialogurile celor doi.
Unicitatea regiei stă în curajul de a arăta iubirea fără filtre: cu certuri care nu se termină în împăcare rapidă, cu resentimente acumulate în tăcere și cu detalii dureroase ale vieții împărțite.
Linklater filmează dragostea nu ca pe un mit sau ceva mistic, ci ca pe o construcție care cere muncă, răbdare și compromis.
Din punct de vedere vizual, mai e ceva de spus? Jur că Linklater și echipa sa ar face poezie vizuală și dintr-un cartier precum Ferentari.
Însă, nu doar frumusețea acestui loc este de remarcat, ci și simbolistica lui în concordanță cu relația protagoniștilor.
Ce este Grecia? Simbolul ruinei și al renașterii – exact ca relația lor.
Din punct de vedere actoricesc, acest palier se menține la cote astrale, precum a făcut-o pe toată durata trilogiei.
Dialogurile par atât de autentice, încât ai senzația că asistezi la conversațiile reale ale unui cuplu într-o criză profundă.
Julie Delpy surprinde perfect frustrarea femeii care a renunțat la o parte din sine și simte că nu mai este văzută sau auzită. Și, Doamne, femeia aceasta pare neschimbată de la primul film…
Ethan Hawke construiește un personaj sfâșiat între dorințe, vinovăție și neputință, încercând să împace două lumi.
NOTĂ
Nu înțeleg de ce lumea consideră acest film cel mai slab din franciză… Din contră, mi se pare la același nivel ca restul.
Mi-a plăcut la maxim această schimbare radicală de tonă. Ar fi fost cu adevărat plictisitor să asistăm pentru a treia oară la încă o plimbare pe stradă în care să-i auzim cum se iubesc și cum de nu pot fi împreună.
Before Midnight schimbă registrul radical și ne pune față în față cu partea mai puțin discutată a unei relații: lupta de a rămâne împreună atunci când magia inițială se topește sub greutatea rutinei, a responsabilităților și a timpului.
În final, Linklater, Delpy și Hawke – cei trei scenariști ai filmului – ne transmit un mesaj clar: niciun cuplu nu rămâne etern în basm; iubirea reală este muncă zilnică, compromis, durere și reconstrucție continuă.
