Vă invit la un film cu și despre civilizația mayașă, o epopee genială regizată de marele Mel Gibson.

SINOPSIS

Povestea urmărește viața lui Jaguar Paw (Rudy Youngblood), un tânăr războinic dintr-un trib pașnic, a cărui viață este brusc răsturnată atunci când satul său este atacat brutal de un alt trib.

După ce este capturat împreună cu alți membri ai comunității sale, Jaguar Paw este dus într-o metropolă mayașă, unde este destinat să fie sacrificat în cadrul unui ritual dedicat zeilor pentru a asigura prosperitatea regatului.

În ciuda sorții aparent sigure, Jaguar Paw reușește să evadeze și începe o cursă disperată pentru supraviețuire, încercând să se întoarcă la familia sa și să-și salveze soția însărcinată și copilul mic, care se ascund într-o peșteră.

EXECUȚIE

Doar unu’ ca Mel Gibson care are tone de sânge în instalație putea să realizeze un astfel de film.

În primul rând, avem parte de un film vorbit la perfecție în limba acelor vremuri de pe Insula Yucatan, undeva pe la anul 1500, asta datorită distribuției incredibile formate din câțiva actori mexicani și-n mare parte din băștinași mayași, REPET, băștinași care n-au treabă cu civilizația noastră.

Nu vreau să mă gândesc la munca titanică din spatele acestui film, adică la modul de coordonare al regizorului asupra distribuției, ca să nu mai zic de și vreo posibilă frică a celor aflați pe platou.

Stau și mă gândesc, să fiu cameraman și să mă aflu printre niște băștinași sălbatici, recunosc că aș sta cu bățul în zona dorsală de frică să nu mă trezesc cu vreo suliță-n gât.

În al doilea rând, că tot am amintit de platou, totu’ este filmat în jungla luxuriantă și sălbatică a Mexicului, iar împreună cu dialogurile rostite în acel dialect necunoscut pentru noi, toate acestea conduc la un grad superior și incredibil de autenticitate.

Și mă repet, să faci parte din echipa filmului și să stai cu gândul să nu fii gâdilat de vreo orătanie din sălbăticia aia de junglă…. Respect!

Așa cum unchiu’ Gibson ne-a obișnuit, acesta nu se sfiește să atace aspectele religioase, mai exact, în contextul de față, ne confruntăm cu fanatismul religios și până unde poate duce astfel de fenomene și practici. Până unde? Până la moarte!

Așadar, avem parte de un festin de chinuri și crime făcute în numele zeităților și spre surprinderea mea am avut parte și de niște mărunte conflicte dintre rațiune, logică și religie sau credință.

Structura filmului este simplă, dar puternic simbolică, urmărind transformarea eroului principal, Jaguar Paw, de la un membru al unui trib pașnic la un supraviețuitor eroic care depășește obstacole inimaginabile.

Povestea sa individuală este înrădăcinată în teme universale: protecția familiei, lupta împotriva opresiunii și dorința de a trăi.

Jaguar Paw devine un simbol al rezistenței umane, iar numele său evocă atât forța animalului său totemic, cât și legătura profundă cu natura.

De asemenea, fuga sa prin junglă reprezintă o renaștere, o întoarcere la origini, în contrast cu decadența orașului mayaș, care simbolizează corupția și declinul moral.

Ritualurile sacrificiale și cruzimea orașului sugerează nu doar decadența unei civilizații, ci și tendințele autodevoratoare ale oricărei societăți aflate în pragul colapsului.

Apocalypto pune sub lupă natura umană și ciclurile de ascensiune și decădere ale civilizațiilor, așadar filmul sugerează că declinul civilizației mayașe nu a fost doar rezultatul influențelor externe, cum ar fi cucerirea spaniolă, ci și al problemelor interne: inegalitate, corupție și exploatarea religioasă.

La capitolul violență, filmul depășește cu mult nivelul lui The Passion of the Christ, nu pot să vă spun decât că, dacă aveți probleme cu stomacul sau cu scârbos dus la nivel maxim, atunci gândiți-vă de două ori înainte de a da play filmului.

Aidoma lui The Passion of the Christ, am stat și m-am gândit la modul de filmare al scenelor violente, clar am avut parte de niște efecte practice și machiaje extrem de reușite, dar unele scene mi s-au părut atât de reușite încât mi se părea că unii dintre băștinași chiar se căsăpeau pe bune.

Din punctul meu de vedere, producătorii de filme horror ar trebui să ceară niște lecții de la Mel Gibson și echipa sa, nu de alta, dar reușește să creeze niște scene atât de violente prin niște cut-uri atât de fine și prin niște mișcări și încadrări de te gândești dacă acele decapitări și schingiuiri sunt reale sau nu.

Cinematografia lui Dean Semler creează un contrast izbitor între simplitatea vieții tribului lui Jaguar Paw și complexitatea decadentă a orașului mayaș. Costumele, decorurile și machiajul sunt meticulos realizate, oferind un nivel de autenticitate care amplifică imersiunea spectatorilor.

Actoria este la un nivel incredibil, și asta datorită și lui Mel Gibson, deoarece a știut într-un mod maiestos să capteze fiecare stare și emoție a personajelor, reușind chiar să creeze niște personaje care deși la prima vedere sunt unele sălbatice, în substratul acestora descoperim că sunt niște indivizi la fel de normali ca și noi.

Nu în ultimul rând, trebuie să menționez acțiunea din actul final, care ne oferă o suită de secvențe de o intensitate incredibilă de m-au țintuit la marginea fotoliului.

NOTĂ

Nu o să intru în detalii legate de verosimilitatea și autenticitatea istorică de care s-au plâns unii experți, îmi dau seama că au fost o mulțime de înfloriri și elemente trase de păr, doar vorbim despre un film.

Adevărul că dacă voiam un material corect și veridic intram pe Discovery și băgam un documentar care cel mai probabil îl închideam după jumătate de oră.

Un film deosebit făcut ca la carte care oferă o experiență cu adevărat deosebită și o lecție despre cum să prezinți într-un mod inedit o pagină din istoria unei civilizații.