Aferim! este un film regizat de Radu Jude, cât mai ales unu’ dintre preferatele legendarului regizor Martin Scorsese.

Și acum pe bune, dacă marele Scorsese a zis asta, păi trebuie să mă conformez și să-l văd și eu.

SINOPSIS

Filmul explorează societatea fanariotă din Țările Române la începutul secolului al XIX-lea, punând accent pe relațiile de putere, injustiție și prejudecățile vremii.

Povestea urmărește călătoria zapciului Costandin ( Teodor Corban ) și a fiului său, Ion ( Mihai Comănoiu ), care sunt trimiși de boierul Iordache ( Alexandru Dabija ) să prindă un sclav rrom fugit, Carfin (Cuzin Toma), acuzat că ar fi avut o relație cu soția stăpânului său.

Pe drum, cei doi traversează Țara Românească și întâlnesc o varietate de personaje, de la țărani și preoți până la negustori și stăpâni de sclavi, fiecare reflectând mentalitățile și nedreptățile epocii.

EXECUȚIE

Așadar, vorbim despre marele triumfător al Premiilor Gopo 2016, unde Aferim! și-a adjudecat 13 statuete, iar aici includem și cele mai importante, bineînțeles : Cel mai Bun Film, Cel mai Bun Regizor ( Radu Jude ) și Cel mai Bun Scenariu ( Radu Jude și Florin Lăzărescu ).

Ei bine, dacă Babardeală cu bucluc m-a distrus complet fizic și psihic, iată că Radu Jude reușește să livreze și un produs la fel de artistic dar care să-mi ofere o părere la 180 de grade! Da, domne! Mișto film!

Filmul este o lentilă care scoate la iveală abuzurile, prejudecățile și relațiile de putere ce definesc epoca fanariotă și chiar și îngustismul social al românilor de atunci, însă în același timp, reprezintă și o reverberație temporală, adică a faptului că și-n prezentul nostru, România încă este un popor înapoiat.

Cine va viziona sau a vizionat acest film știe despre ce vorbesc, se vor observa o mulțime de metehne și prejudecăți care se practică și-n prezent.

Astfel, deși acțiunea are loc în 1835, multe dintre temele sale – rasismul, relațiile de putere, corupția, obediența față de autoritate – sunt la fel de relevante și astăzi.

Jude nu oferă răspunsuri facile și nu încearcă ne educe, ci mai degrabă ne invită la o lecție de istorie ce abordează moștenirea mentalităților de altădată și despre cât de mult sau cât de puțin s-a schimbat lumea în care trăim, iar asta se observă cu ochiul liber.

Când îmi făceam mini-documentarea despre acest film căutam niște recenzii de la spectatorii acestui film, citez : „ Ehee, n-ar fi rău dacă s-ar practica acum și astfel de activități cu etnicii care murdăresc pământul nostru.

Deci, a se putea observa starea nației noastre la ora actuală…

Unu dintre cele mai remarcabile puncte cheie ale peliculei este maniera în care reconstituie atmosfera epocii, iar acest palier merită toate laudele existente pe acest tărâm.

Dialogurile, pline de expresii arhaice și proverbe culese din literatura și cronicile vremii, nu doar că sporesc autenticitatea, dar conturează și mentalitățile personajelor.

Rasismul, sexismul, antisemitismul și oprimarea sunt exprimate fără menajamente, iar scârboasa brutalitate a limbajului reflectă realitatea dură a societății de atunci.

Și da, o să aveți nevoie de un mare dicționar lângă ca să înțelegeți așa cum trebuie liniile de dialog, iar pentru acest scenariu merită înrămat în aur și platină la cât de bine scris a fost și mai ales pentru documentare la nivel titanic din jurul acestei scrieri.

Vizual, Aferim! este pur și simplu o capodoperă fără cusur, și aici mă refer la încadrare, compoziție, cadrele lungi și extinse ale dealurilor și a pădurilor haiducești, vestimentația arhaică, plus alegerea filmării în alb-negru este o metodă prin care Jude îndepărtează orice tentație de estetizare a trecutului.

Chit că aduce un minus peisajelor bogate în superba natură care ne înconjoară, dar această alegere a fost excelente pentru a accentua mult mai bine principalul mesaj social al filmului.

Personajele din Aferim! sunt construite cu o finețe aparte, fiecare dintre ele reprezentând nu doar indivizi cu motivații proprii, ci și tipologii care reflectă mentalitățile și ierarhiile sociale ale Țării Românești din secolul al XIX-lea.

Costandin este protagonistul filmului, un zapciu bătrân, cu experiență în prinderea fugarilor și menținerea ordinii pentru boieri. Este un om al sistemului, care acționează cu un cinism greu de disociat de umorul său amar.

Are momente de brutalitate, dar și unele de afecțiune, mai ales față de fiul său, Ion. Deși el pare a fi cel care deține autoritatea, în realitate este la fel de prins în mecanismele nedrepte ale epocii precum cei pe care îi vânează.

Ion, fiul lui Costandin, este un tânăr aflat la început de drum, încă necontaminat complet de cinismul tatălui său. De-a lungul călătoriei, el învață lecțiile dure ale lumii în care trăiește și începe să-și contureze propria viziune asupra realității.

În multe privințe, aș putea să spun că reprezintă privirea publicului, adică viziunea noastră asupra evenimentelor: adică naivi și curioși, dar treptat expuși la violență și injustiție.

NOTĂ

Hai să vă spun și marele punct slab al filmului : SUNETUL!

Băi, după ce că mă confruntam cu un dialog plin de arhaisme și regionalisme de la 1800 toamna, am avut parte și de un sunet de zici că a fost  tras cu microfonul căștilor de la Nokia Lumia, de îmi venea să azvârl telecomanda în televizor de să iasă prin ecranul acestuia.

ȘI NU! BĂIEȚII DE LA VOYO NU AVEAU SUBTITRARE LA ACEST FILM!

Per total, Aferim! este un film bun, genu de film’ artistic pe care-l vreau să-l văd cât mai des, fără cadre de 5 minute în care-mi este prezentat cerul înstelat sau oala de ciorbă, fără scene infernale cu savarine și mătărângi dezvelite sau cine știe ce alte fandoseli duse la extrem.

Îmi pare rău de aspectul sonor, că altfel i-aș fi dat un mare 8, așa că rămân la un 7 acordat din suflet.