După mai bine de 40 de ani, Masters of the Universe revine pe ecranele cinematografelor.
Hai să vedem cum stă treaba.
SINOPSIS
Întors în lumea sa natală, Adam (Nicholas Galitzine) este nevoit să accepte o responsabilitate uriașă, aceea de a deveni eroul care va salva Eternia.
Pentru a opri ascensiunea lui Skeletor (Jared Leto), unul dintre cei mai temuți adversari ai Eterniei, el trebuie să își descopere adevăratul potențial și să devină He-Man, eroul legendar despre care s-au spus povești generații la rând.
În această călătorie este ajutat de Teela (Camila Mendes), o războinică loială și curajoasă, de Duncan / Man-At-Arms (Idris Elba), unul dintre cei mai experimentați apărători ai regatului, dar și de alte personaje care luptă pentru supraviețuirea Eterniei.
În același timp, Skeletor și aliata sa Evil-Lyn (Alison Brie) își continuă planurile de cucerire, pregătind o confruntare care poate decide soarta întregii lumi.
EXECUȚIE
O spun din start, nu am văzut o secundă din desenele animate, nu le-am prins. Așa că nu pot să îmi dau cu părerea legat de acuratețea față de materialul sursă.
Poate fanii desenelor vor fi îmbătați de nostalgie și vor fi mulțumiți. Subsemnatul a gustat acest film ca de sine stătător.
Am găsit acest film ca pe o combinație între Guardians of the Galaxy și Thor: Love & Thunder, ceea ce nu știu dacă este bine sau rău. Mă repet, nu am văzut o secundă din aceste desene.
La bază, povestea este una clasică. Avem un tânăr care trebuie să descopere cine este cu adevărat, să își accepte destinul și să devină eroul de care lumea are nevoie.
Într-un anumit sens, filmul vorbește și despre drumul de la băiat la bărbat. Nu doar despre un tânăr care devine mai puternic, ci despre unul care învață ce înseamnă curajul, disciplina, sacrificiul și protejarea celor din jur.
He-Man nu este doar o versiune mai musculoasă a lui Adam, ci materializarea potențialului său ca lider și apărător.
Până acum totul bine și frumos. Problema este următoarea: chiar și atunci când este zeu, acesta se comportă ca ultimul pămpălău.
Chiar și în forma sa demiurgică îl vezi cum se maimuțărește, face glume de grădiniță sau poartă o conversație cu Skeletor legată de puterea prieteniei.
Adică ce vreau să punctez este că nici He-Man nu este complet matur. Când devine acel Adonis atotputernic, este doar un pachet invincibil de mușchi cu minte de copil.
Am înțeles că farmecul animației originale era caterinca savuroasă. Este și aici prezentă, iar în mare parte funcționează destul de bine. Chiar au fost unele momente în care am râs copios.
Doar că, la un moment dat, palierul umoristic nu știe să pună frână. Sunt momente care ar trebui să fie emoționante, dulci, epice, cu substanță matură sau oarecum cerebrală, iar fix când acele momente sunt pe cale să își atingă punctul maxim, poc, vine și gluma.
Ceea ce este prea mult, evident, strică.
Din punct de vedere tehnico-regizoral, filmul are unele sincope. Sunt foarte multe scene în care avem un plan apropiat pe chipurile unui personaj, iar fundalul este exagerat de blurat și defocalizat.
Pe plan vizual, filmul arată destul de bine. Recomand din suflet să fie vizionat într-o sală cu Dolby Atmos pentru a vă bucura de cea mai tare experiență sonoră. Pur și simplu, simți fiecare lovitură în fața adversarului.
Din păcate, efectele vizuale sunt doar ok. Zic asta deoarece sunt multe momente în care te uiți la ecran și te minunezi de culoarea super aprinsă a unor peisaje, dar și altele unde ecranul verde este vizibil de la o poștă.
Pe acest segment, dacă e să vorbesc despre un punct forte, acela ar fi coloana sonoră. Superbă!
Au fost nenumărate momente în care mă trezeam cu piciorul bătând în podea sau cum dădeam din cap pentru a ține ritmul pieselor compuse prin niște solo-uri electrizante de chitară electrică, unde sunetul de distors făcea zob boxele sălii.
Cât despre acțiune, la fel, excelentă! Electrizantă, cu durate lungi și consistente, cu scene bine coregrafiate și montate, susținând foarte bine durata de 2 ore și 20 de minute în ritm și narațiune.
Actoria este decentă. Toți se află pe linia de plutire, niciunul nu iese prea mult în evidență. Surprinzător, Jared Leto face o treabă mișto în rolul țăcănitului de Skeletor.
NOTĂ
Departe de a fi vreun film prost. Pentru un film de familie, aș spune că este drăguț.
Repet, șanse foarte mari ca veteranii, cei care au vizionat desenele, să aprecieze mult mai mult acest film.
Așa cum am spus, filmul are potențialul de a funcționa ca o poveste despre identitate, maturizare și asumarea propriului destin, însă din păcate umorul, care a fost executat cu pedala de accelerație trântită până în podea, a stricat foarte multe zone pline de substanță.
Nu a fost tocmai pe gustul meu, dar per total este un film cât de cât decent și numai de văzut în familie, alături de niște găleți de popcorn și suc. Și, mai ales, sunt foarte curios de reacțiile fanilor acestei animații.
