#81 IMDB
*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024
The Joker, filmul din 2019 care a născut zeci de controverse, și care a înșfăcat două statuete aurii, mai exact pentru Cel mai Bun Actor în Rol Principal și pentru Cea mai Bună Muzică.
SINOPSIS
Filmul urmărește povestea lui Arthur Fleck ( Joaquin Phoenix ), un comediant ratat și un om marginalizat din Gotham City care se confruntă cu multiple probleme mentale și sociale.
Arthur locuiește împreună cu mama sa și se străduiește să supraviețuiască într-o societate indiferentă și ostilă.
În timp ce își pierde treptat legătura cu realitatea și se simte tot mai alienat, Arthur se transformă dintr-un individ vulnerabil și depresiv într-un personaj periculos, Joker, care devine simbolul haosului și al răzbunării.
EXECUȚIE
M-am aflat la a doua vizionare, iar acum gândurile mi s-au cam schimbat, prima oară mi s-a părut o capodoperă stelară, ceva nemaiîntâlnit, iar acum mi s-a părut un film bun spre foarte bun și cam atât.
Nu pot spune că este vreun film overrated, în niciun caz așa ceva, dar nici vreo capodoperă zguduitoare.
În primul rând, cine se așteaptă la un film de acțiune bombastic, ei bine se cam înșală, filmul de față fiind unul care are o direcție către zona mai artistică, mai exact, avem parte de un studiu psihologic al unui om distrus de o societate delăsătoare și plină de dispreț și batjocură.
Nu sunt de acord, ba chiar îi consider nebuni pe cei care cred că acest film glorifică un criminal, aș spune chiar că-i un semnal de alarmă pentru noi, despre consecințele care duc la un comportament delăsător al nostru față de personajele neajutorate.
O astfel de discuție am avut-o și la recenzia de la American Psycho, într-adevăr, un film e o poveste, iar o poveste poate să aibă harul de a inspira, dar în cazul de față doar un om cu probleme mintale ar fi inspirat de o asemenea poveste încât să devină un criminal în serie.
Avem ceva de învățat din filmul acesta?
Din punctul meu de vedere, da! Să fim mai buni, să ajutăm persoanele cu probleme că-n caz contrar, cineva se poate transforma într-un Joker și există riscul să te trezești cu niște gloanțe-n cap.
De asemenea, mai avem parte de o radiografie a scenei politice, prezentare care din păcate este valabilă și pentru lumea reală, în care politicienii se dau a fi mari altruiști și îngeri salvatori, și când colo sunt ultimii aroganți și scârboși.
Actoria este epică, Joaquin Phoenix a luat un Oscar cât se poate de meritat, ca să nu mai zic de tot sufletul dăruit pentru acest rol, și aici mă refer de la zecile de kilograme date jos
Recunosc, am fost emoționat aproape până la lacrimi când vedeam tortura care-i se aplica, modul grețos în care acesta era tratat, insultele primite, iar acel râs care ascundea atâta suferință și boală.
Avem parte de un film de Joker, iar celebrul clovn al crimei și al întunericul nu poate să funcționeze fără Batman, ei bine, sunt niște elemente care leagă familia lui Joker cu familia Wayne.
Sincer, aceste elemente mi s-au părut a fi niște gratuități, în locul familiei Wayne putea să fie lejer numele de familia Săndică , era fix același lucru.
Ca să nu mai zic că scenariul întâmpină și niște probleme de logică, adică tu îmi spui că acțiunea are loc într-un Gotham al anilor 80’, iar la cinema rulează mare Modern Times (1936 ) cu Charlie Chaplin… Ăăăm, era cumva vreo lansare aniversară? Că știm că Chaplin nu prea a fost așa iubit de Hollywood.
Și da, filmul are multe influențe din Taxi Driver, și apropo de celebrul film Scorsesian, în al nostru The Joker își face apariția și Robert De Niro care interpretează un prezentator TV îndrăgit de publicul larg, Arthur ba chiar idolatrizând-ul.
Din punct de vedere tehnic, filmul stă foarte bine în picioare, de la coloana sonoră plină de amărăciune, până la imaginea dezolantă a orașului plin de străzi unde ura și disprețul sunt la tot pasul.
Umorul funcționează fabulos și într-un mod foarte ciudat, fiind câteva secvențe și replici unde în mod normal ar trebui să-ți plângi toți plămânii, și când colo totul se transformă într-o zarvă de hohote.
NOTĂ
Mi-a prins bine această revizionare, mai ales că urmează Joker: Folie à Deux și trebuia să vin cu temele făcute.
Repet, nu este o capodoperă, dar este un film bun spre foarte bun, ce-i drept, punctul suprem al filmului este reprezentat de interpretarea stelară marcată de Joaquin Phoenix, plus că, să fim sinceri și serioși, dacă povestea era identică iar în titlu era „ Mike ” iar acțiunea se desfășura într-un univers banal, filmul nu mai stârnea atâta interes.
Că tot am vorbit de glorificare, nu pot să nu neg faptul și recunosc, că tare m-am bucurat când am văzut cum o mierleau cei care își băteau joc de sărmanul Arthur, asta fiind poate și un mesaj a faptului că unele lucruri se întorc împotriva noastră, asta în primul rând.
În al doilea rând, acest film poate să fie un mesaj și asupra sistemului infect și corupt, în care mai marii doar dau din gură și atât, ajutorul fiind nul.
Așadar, interpretările sunt multiple.
Până atunci, îi las lui Joker un 8 cinstit și curat pentru numărul său de stand up, că nu vreau să fac parte dintr-un număr de-al său de „ roast ”.
