Un film de acțiune al anilor 90′, cu o distribuție epică condusă de un Nicolas Cage aflat într-o perioadă de glorie, o poveste cu multă inimă și suflet – Con Air.

Sinopsis

Cameron Poe ( Nicolas Cage ) este un fost erou militar condamnat la închisoare pentru uciderea accidentală a unui bărbat în timpul unei confruntări în apărarea soției sale. După șapte ani de închisoare, Cameron este programat să fie eliberat condiționat pentru a-și revedea soția și fiica, care nu l-a văzut niciodată. El este însă transportat la bordul avionului pentru a fi transferat la o altă închisoare.

În timpul zborului, un grup de deținuți periculoși preia controlul asupra avionului, iar Cameron Poe este pus într-o situație de a alege între a-și salva propria viață sau a încerca să-i oprească pe deținuți să scape. Cameron se hotărăște să acționeze și să încerce să preia controlul asupra avionului pentru a-i aduce pe deținuți înapoi în închisoare.

Pe măsură ce avionul se îndreaptă spre dezastru, Cameron Poe începe o confruntare cu conaționalii săi condamnați, în timp ce echipa de urmărire terestră, condusă de agentul federal Vince Larkin ( John Cusack ), încearcă să recupereze avionul și să-i salveze pe pasagerii nevinovați.

Execuție

Nicolas Cage, John Cusack, John Malkovich, Ving Rhames, Renoly Santiago, Danny Trejo, Mykelti Williamson, Rachel Ticotin, Colm Meaney, Dave Chappelle, Nick Chinlund, Steve Buscemi oferă un show spectaculos și exploziv, și da, cu o astfel de distribuție solidă avem parte în această peliculă.

John Malkovich îl interpretează cu maestrie pe Cyrus „The Virus” Grissom, liderul deținuților rebeli. Cyrus este un antagonist inteligent, carismatic și lipsit de scrupule, care își găsește plăcerea în a-și bate joc de autorități și în a-și pune în aplicare planurile sinistre.

Steve Buscemi adaugă un element de tulburare în film prin interpretarea personajului Garland Greene, un notoriu criminal în serie. Interpretarea lui Buscemi oferă o înfățișare rece și calmă a nebuniei, iar prezența lui Greene aduce o nuanță înfricoșătoare și amuzantă în același timp în poveste.

Acțiunea este la cote maxime și extrem de încinse, și aici mă refer fie la lupte corp la corp sau în care sunt folosite mitraliere, puști sau lansatoare de rachetă, fie la curse de mașini, motociclete sau avioane și elicoptere.

Coloana sonoră este absolut mirifică, și cu asta am spus tot legat de acest subiect!!!

Poate că acțiunea este tâmpă, poate că scenariul prezintă niște erori grosolane, dar așa cum am spus în introducere, mi s-a părut un film cu multă inimă și suflet, și asta-i se datorează lui Nic. Cage care face una dintre cele mai tari performanțe din cariera sa.

Personajul lui, Cameron Poe este pura definiție a bărbatului adevărat, a omului bun. Cage aduce personajului o combinație de duritate și vulnerabilitate care-l face extrem de autentic. Poe este un bărbat cu un cod moral puternic și un simț al datoriei, iar Cage reușește să transmită această dualitate într-un mod impresionant.

Conflictul dintre bine și rău este colosal de bine clădit, îl avem pe Poe, un bărbat care a comis accidental o crimă, și care doar își dorește să-și revadă soția și să-și strângă în brațe fiica pentru prima oară; iar de partea cealaltă a baricadei avem îl avem Cyrus care conduce o grămadă de gunoaie și scursuri ale societății, iar când Poe se ocupă de ei, devine al naibii de satisfăcător.

Cât despre partea emoțională, câteva lucruri bune de spus.

Unu la mână, posibil ca filmul să-mi fi tras una dintre cele mai rapide jelanii din întreg catalogul de filme văzut de mine până acum, și aici mă refer la acel montaj drăguț realizat la început, în care Poe face schimb de scrisori cu soția și fiica acestuia, iar când ne sunt citite cuvintele scrise – Bocetul Carpaților începe.

Și doi la mână, cât despre final, filmul oferă o nouă lecție despre importanța muzicii și impactul acestuia asupra privitorului, când intră în scenă primele acorduri ale piese ” How Do I Live ” iar finalul acela…..finalul acela……finalul acela……..pfuuu, mă repet – Bocetul Carpaților reîncepe!

Notă

Este un film perfect? Doaamneee, în niciun caz, ba chiar urlând de probleme de logistică, de efecte speciale mediocre, dar mă repet, așa cum am spus și la recenzia de la Killers of the Flower Moon, înainte de toate sunt om cu suflet și inimă, nu sunt robot, și sunt pasionat de povești, și îmi doresc ca o poveste să mă stârnească în orice fel.

Iar când un film mă face să bocesc ca lumea de două ori, apoi pot să închid ochii la unele probleme și să-i acord o notă extrem de frumoasă.