#94 IMDB

Astăzi vorbim despre capodopera lui Stanley Kubrick – 2001 : A Space Odyssey din 1968, un film care mi-a făcut creierii țăndări și tre’ să recunosc că am fost la a treia încercare de a viziona de la cap la coadă acest film.

Sinopsis

Îmi este extrem de greu să explic premisa, chiar nu știu ce să spun despre, aceasta fiind una extrem de complexă.

Filmul începe în preistorie, unde omenirea se confruntă cu lupte pentru supraviețuire. Un monolit misterios apare în mijlocul tribului de maimuțe și le provoacă să evolueze din primate în ființe capabile să utilizeze unelte și să facă război. Aceasta marchează începutul evoluției umane.

Apoi mergem în anii 2000, când oamenii descoperă un alt monolit pe Lună, cunoscut sub numele de TMA-1. Aceasta activează o misiune către Jupiter, condusă de astronauții David Bowman ( Keir Dullea ) și Frank Poole ( Gary Lockwood) , împreună cu computerul AI HAL 9000. Pe parcursul călătoriei, relația dintre astronauți și HAL devine tensionată, iar HAL dezvăluie că are propria sa rațiune ca să spun așa.

Execuție

Este un film extraordinar? Da, clar! Este un un film pentru toată lumea? În niciun caz!

Recomand a se viziona filmul pe timpul zilei sau într-un moment al zilei când ești odihnit și ai o stare bună, dar dacă-l vizionezi noaptea înainte de culcare nu faci nicio treabă cu acesta. așa cum am făcut eu la primele două încercări de vizionare. E genul de film cu care trebuie să te înarmezi cu extrem de mult timp și răbdare, nu e genu’ de popcorn movie, vorbim despre un film de aproape 2 0re și jumătate pline de dialog și în care se bubuie o intelectualitate de nivel metafizic și ancestral.

Este un film plictisitor și lipsit de acțiune, asta e clar, fiind lipsit de substanțe explozive sau mai știu eu ce acțiune demne de Star Trek/Star Wars sau mai știu eu ce Action SF Movies, și nu o spun într-un sens jignitor al filmului, pur și simplu acest film este un adevărat experiment pentru oameni unde le sunt puse la încercare toate piulițele și rotițele corpului uman, de la simțuri până la creier, în niciun caz nu este un film care poate fi recomandat peste tot.

Din start spun și este cât se poate de evident că discutăm despre un moment al cinematografiei, și poate cea mai importantă rampă pentru genul SF, deoarece avem un George Lucas care a comunicat că sursa de inspirație pentru efectele speciale din Star Wars a fost acest A Space Odyssey, sau avem un Christopher Nolan care a recunoscut că fară acest film nu ar mai fi existat Interstellar.

Și că tot am vorbit despre efectele speciale, chiar dacă vorbim despre un film cu o vechime de 55 de ani, acestea sunt remarcabile și impresionante până și în ziua de azi, de la detaliile realiste ale stațiilor spațiale până la impresionantele secvențe de călătorie spațială și distorsiunile temporale.

Și bănuiesc că nu e vreo mare mirare, ba evident aș spune, că filmul a câștigat o statuetă de aur pentru efecte speciale.

Coloana sonoră a filmului este una dintre cele mai remarcabile și influente creații muzicale din istoria cinematografiei. Compusă de celebrul compozitor Richard Strauss și de György Ligeti, coloana sonoră adaugă o dimensiune suplimentară filmului, amplificând emoțiile și atmosfera misterioasă și enigmatică a poveștii.

Una dintre cele mai cunoscute și iconice piese muzicale din film este Also sprach Zarathustra (Astfel a vorbit Zarathustra) de Richard Strauss. Această melodie grandioasă și triumfătoare este asociată cu momentele majore ale evoluției umane și cu apariția monoliților. A devenit practic un fel de temă muzicală recunoscută în întreaga lume, utilizată adesea pentru a sugera momente de descoperire sau de transformare în cultura populară.

Ce am înțeles eu din film?

Filmul examinează evoluția umanității de la stadiul său primitiv până la o formă de viață transcendentă și superioară, sugerând că o inteligență extraterestră a ghidat acest proces. Monoliții, obiectele misterioase care apar în diferite puncte ale povestirii, reprezintă prezența și influența acestei inteligențe superioare. Cam asta am reușit să înțeleg la mintea mea tâmpă de 20 de ani, posibil că în alte etape ale vieții voi găsi alte conotații la super simbolistica aflată în opera creativă a regizorului Kubrick.

Și o spun fără nicio ezitare, băgând mâna în foc că mai aproape nimeni de pe globul nostru pământesc nu a înțeles ÎN TOTALITATE filmul, ba chiar și Kubrick a spus că acest film are înțelesuri și conotații diferite pentru fiecare privitor, poate doar să fii ceva mare erudit sau nu știu ce filozof ca să vii să-mi spui că ai înțeles filmul în adevărata lui profunzime și adâncime.

Notă

Nu pot să-i acord nota 10 filmului, deoarece nu l-am înțeles în totalitate, și nici acum nu cred că am înțeles ceva, dar asta nu mă face să nu-l consider una dintre marile creații ale ARTEI ÎN GENERAL, un film care mi se pare aproape, dacă nu chiar imposibil de recreat în zilele noastre, chiar dacă omenirea are la dispoziție aparatură infinit superioară față de cea de acum 50 de ani, doar că omenirea nu-l mai are pe Stanley Kubrick, și nu cred că cineva va putea să atingă nici măcar 0,000001% din geniul său creativ.