Marea Britanie lansează o ofertă interesantă pentru Academie – The Zone of Interest, regizat de Jonathan Glazer.

2 Premii Oscar – Cel mai Bun Film Străin și Cel mai Bun Sunet.

5 Nominalizări la Oscaruri.

Sinopsis

Filmul explorează întunericul ascuns în spatele vieții cotidiene în apropierea unui lagăr de concentrare nazist din al Doilea Război Mondial.

Situat în Germania, filmul urmărește povestea familiei comandantului Schwarzer ( Max Beck ), care trăiește într-o casă confortabilă pe terenul lagărului, familie aproape ignorantă de ororile care se petrec la doar câțiva pași distanță.

De asemenea, avem parte și de o prezență feminină, soția comandatului – Sedwig Höss ( Sandra Hüller ).

P.S: Nu că ar juca un rol primordial în acest film, dar am precizat-o pe Sandra H. ca să mai adaug câteva cuvinte la această parte a sinopsisului, că era prea scurt.

Execuție

Nici nu știu ce să scriu despre film.

Din start spun, că pentru mine, Marea Britanie lansează o petardă absolută la Academie, dar mai mare petardă mi se pare cea a Academiei, pentru că nu-mi dau seama ce-au văzut atât de uluitor la acest film încât să fie nominalizat de 5 ori, mai ales la categoriile supreme de Best Picture și Best Director.

Înțeleg această umanizare a monstrului, a faptului că, deși aceștia erau niște adevărate scursuri și jeguri infecte, în rest, în viața de zi cu zi erau niște oameni normali cu probleme normale. Așa și?

Singurul punct de atracție al filmului este constituit de prezența lagărului aflat la o un metru de casa lor, atât, că dacă am scoate acest element, pur și simplu am avea parte de o poveste cât se poate de banală și plictisitoare, aceeași poveste și familie o are și Vasile de peste drum.

The Zone of Interest colcăie de niște scene de o profunzime filosofică nemaivăzută, de exemplu: Filmul începe cu un ecran negru care durează vreo 5 minute, de credeam că s-a stricat proiectorul de la cinema.

Ca să nu mai zic de altele, îmi prezinți niște scene repetitive cu Schwarzer care stinge luminile din casă, se apucă de citit povești la copii și apoi somn, mi-o arăți timp de 30 de secunde – un minut pe nevastă-sa cum stă în cadă, iar apoi tranziționezi la o altă scenă fără sens.

Mă jur, că genu’ acesta de filme mă fac să mă simt prost și incult. Cine știe? Poate chiar sunt, de nu înțeleg această artă cinematografică plină de subtilități și substraturi.

Tehnic, filmul arată bine, nimic de comentat, dar nimic spectaculos și senzațional, nu știu de ce au fost atât de excitați membrii Academiei de au decis să trimită acest film la categoria de Best Director.

Punctul forte al filmului este reprezentat de sunet, aici, pot spune că Oppenheimer și-a găsit nașul la această categorie, într-adevăr execuția sunetistului fiind de excepție.

Chiar a fost o idee interesantă de a refuza un vizual sângeros, iar în locul acestuia să primim sunetele de peste gard, venite din lagăr, iar de acolo, să ne putem imagina noi ororile petrecute.

O idee interesantă, dar nu m-a făcut să simt nimic, și n-am simțit nimic pentru nicio tabără, că până la urmă, vorbim despre o dramă, îmi place să cred că o dramă reușită trebuie să mă facă să intru în trăirile și sentimentele personajelor, aici, canci și ciu-ciu.

Actoria se prezintă relativ ok, n-am fost dat pe spate de nimeni, hai să spun că Sandra H. a avut câteva momente mai de sclipire, dar în rest nu pot spune că m-a dat pe spate, mai ales că pornisem cu niște așteptări mari după ce-am vizionat Anatomy of a Fall.

Într-adevăr, filmul dorește să ne prezinte un alt unghi al acestui subiect întunecat, dar, după atâtea filme unde am jelit de m-am îmbolnăvit, abordarea asta nu m-a impresionat cu nimic.

În plus, cred că un scurtmetraj de vreo 45 de minute era cât se poate de bine primit având în vedere acest nou context al acestui subiect al Holocaustului.

De ce să-mi faci un film de aproape 2 ore în care-mi servești multe scene inutile, plus unele care se repetau în buclă? Nu știu! Repet, poate sunt eu prost.

Notă

Trebuie să vină o surpriză la decernare din partea Academiei, și sper să nu vină din partea acestui film, pentru că, în afară de sunet, unde repet, sunt șanse foarte meri să câștige, nu văd cum ar putea primi niște distincții așa mari pentru Best Picture, Scenariu Adaptat, Regie, sau chiar Film Străin.

Momentan, acesta este cel mai slab film văzut de mine care participă la această ediție a Oscarurilor, și chiar aveam niște pretenții majore, mai ales când am văzut și auzit despre acoladele aduse acestuia.

 Nimic greșit la nivel tehnic sau de performanță, dar în rest, mi s-a părut o mare gherlă plină de flatulații artistice și filosofice.

De ce să fiu investit în niște gunoaie abjecte, în niște criminali?