Șandor Vlad, împreună cu Grupul Linia Frontului, lovesc din nou cu o nouă producție de scurtmetraj – The Third Day.
SINOPSIS
Așa cum a fost și în precedentul proiect (FEAR), continuăm să rămânem în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial.
În timp ce fiul său este recrutat în armată, un tată se înrolează câteva luni mai târziu pentru a servi în același regiment, hotărât să-l protejeze de ororile războiului, chiar dacă asta înseamnă să nu se mai întoarcă niciodată acasă.
Decizia tatălui vine din faptul că nu este străin de tragediile războiului, fiind lovit chiar foarte aproape de familie.
EXECUȚIE
Filmul ne teleportează la Bătălia de la Oarba de Mureș.
Bătălia este un simbol al sacrificiilor făcute de soldații români și germani în fața avansului incontrolabil al Armatei Roșii.
Tragedia românească a avut loc în urma ordinului de a ataca frontal și fără sprijin de artilerie pozițiile germane aflate pe Dealul Sângerogiu. O decizie care a costat 11.000 de vieți.
Ca o ușoară, dar și laudativă comparație, aș putea spune că avem parte de un Saving Private Ryan românesc. Dacă ar veni Steven Spielberg pe meleagurile noastre să facă un film istoric despre război, așa mi l-aș imagina.
Avem parte de un scurtmetraj care durează vreo 13 minute, o durată scurtă, dar care compactează perfect cele două planuri principale:
Primul plan și, poate, cel mai important, este cel dramatic, care se axează pe tema de familie, pe relația dintre tată și fiu.
Un segment narativ care demonstrează că între un părinte și un copil, conexiunea dintre ei depășește legătura biologică, fiind ceva mult mai profund.
În fața morții și a pericolelor, legătura între părinți și copii devine o forță care transcende chiar și legăturile biologice, fiind definită de valorile fundamentale ale umanității: iubire, devotament și dorința de a proteja pe cei dragi.
Al doilea plan este cel al acțiunii, iar aici pot spune că am fost foarte satisfăcut, fiind foarte bine regizat și orchestrată, plus montajul scenelor de pe front, care este foarte bine realizat încât totul să fie inteligibil pentru privitor, nefiind nimic haotic.
Tot aici avem și câteva efecte speciale pentru a reda flama de la gura armelor, care, deși sunt oarecum modeste, funcționează destul de bine.
Recuzita și vestimentația sunt foarte bine alese, fiind exact în același ton cu realul episod istoric.
De asemenea, avem parte și de o figurație destul de numeroasă, iar pe lângă Vlad Șandor, îl avem și pe Alex Rotar, care a contribuit la regie, scenariu și la orchestrarea scenelor de pe front.
Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această peliculă a fost coloana sonoră, care este de-a dreptul excelentă, transmițând perfect atmosfera grea și dramatică a evenimentelor sângeroase, dar și cu câteva sclipiri de lumină și speranță.
NOTĂ
Singurul mare punct în minus este sunetul, fie că este uneori deficitar, fie că uneori se simte că avem voci trase în studio. Dar apreciez în continuare că avem parte de subtitrări, lucru care ar trebui oferit și în cazul filmelor mai mari de la noi.
Chiar și dacă era sunetul perfect, tot aș fi avut nevoie de subtitrări, nu de alta, dar au fost niște expresii rostite pe un grai mai arhaic unde nu aș fi știut la ce se referă.
Per total, este un film foarte bun. Iar, după cum s-a observat, nu am adus în discuție aspectele tehnice, care uneori sunt șubrede, fapt cauzat de costurile care tind spre zero.
Nu sunt atât de hain să lovesc în halul ăsta. Probabil că, dacă vorbeam despre vreun Radu Jude sau Tudor Giurgiu, cel mai probabil i-aș fi sfârtecat, dar când vorbesc despre un puști la început de drum, nu pot să fiu atât de brutal.
O povestioară care vorbește despre ororile războiului, dar și mai important, ne aduce în față o legătură spirituală, o înțelegere a nevoii de a fi împreună, de a înfrunta pericolele și, poate, de a face un sacrificiu suprem.
