Când HBO se pune serios pe produs seriale, nu se joacă. Astăzi discutăm despre unu dintre marile seriale care au ieșit în ultimii ani, mai exact despre primul sezon din The Lost of Us.

Sinopsis

Serialul reprezintă o adaptare a jocului omonim lansat în 2013, și ca să merg în continuare pe idee, pot spune sigur, clar și răspicat că este cea mai bună adaptare a unui joc făcută vreodată, momentan.

Serialul spune povestea unei Americi complet deshidratate de o pandemie globală cauzată de un virus fungic (Cordyceps). Nu există nici -un vaccin cunoscut de om, iar cei infectați se transformă în monstruozități acoperite de spori care îi infectează pe alții într-un ritm alarmant.

Suntem prezentați pentru prima dată unui tată – Joel (Pedro Pascal) – și fiicei sale Sarah (Nico Parker) chiar la începutul focarului. La moartea lui Sarah, Joel este deznădăjduit și apatic – îl ajungem din urmă ani mai târziu, lucrând în cele mai murdare locuri de muncă din ruinele post-apocaliptice ale Americii.

Totul se schimbă când apare o tânără fată – Ellie (Bella Ramsey) – care ar putea fi imună la ororile fungice, Joel are sarcina de a o conduce prin țară către o unitate medicală care ar putea în cele din urmă să deblocheze secretul pentru a învinge Cordyceps.

Execuție

Pentru cei care doresc să vadă vreun The Walking Dead, vreun serial în care hoardele de zombii sunt constant frecvente, iar ecranul e umplut de măruntaiele creaturilor și plin de sânge, din păcăte, vă dezamăgesc.

Serialul acesta reprezintă cu adevărat definiția completă a genului Dramă, arătând cu adevărat ce înseamnă consecințele și efectele unui eveniment negativ, cum un eveniment negativ de asemenea magnitudine poate transforma oamenii în adevărați monștri, pentru că ei sunt pionii principali în această poveste, nu zombii ( clickerii ).

Nu a fost un episod în care să nu stau cu inima-n gât, aproape în fiecare episod aveam lacrimile în colț.

Cea mai mare forță provine din primele patru episoade care sunt extraordinar de bune, Tess ( Anna Torv ) are un rol critic, în timp ce episodul cu Nick Offerman și Murray Bartlett care formează un duo actoricesc absolut monumental, mai exact episodul 3, care s-ar putea să îndepărteze audiența din cauza subiectului abordat, este un tur de forță emoțional.

Regia lui Ali Abbasi este excelentă, amploarea și combinația de efecte practice și CGI este încă cu adevărat impresionantă, dar direcția strălucește cel mai puternic în acțiune, care este pusă în scenă cu înțelepciune pentru a sublinia cu adevărat greutatea și oroarea brutalității afișate, mai degrabă decât să o facă un simplu spectacol.

Muzica lui Gustavo Santaolalla a fost perfectă pe tot parcursul (o mișcare atât de evidentă, dar inteligentă pentru a pune tema ultimului dintre noi peste creditele de deschidere) și este deosebit de bună aici în timpul acțiunii. Este atât de obsedant și sumbru, capabil să comunice atât de mult pe cont propriu, fără a fi nevoie de niciun dialog.

Problema cea mai mare a serialului provine din durata scurtă și ritmul poveștii foarte grăbit.

Cred că 12 episoade ar fi fost perfecte, la dracu, 10, doar pentru a face ca finalul să lovească cu adevărat aveam nevoie de o durată mai mare a sezonului. Am fost șocat de cât de scurt a fost episodul final și m-am simțit cam grăbit în ansamblu.

Avem în față un serial magnific, dar de ce atât de scurt? Avem aproximativ 6 episoade pentru a dezvolta relația personajului nostru principal, iar o mare parte din dialog este doar din joc, dar mai puțin din el. Personal, nu cred că este suficient.

Notă

The Last of Us este cu siguranță o poveste de dragoste în toate formele și cât de departe ai merge pentru a-l proteja pe cel pe care îl iubești în mijlocul unei lumi haotice și nemiloase. Spectacolul surprinde perfect esența jocului în ceea ce privește costul supraviețuirii. Acum știm că al doilea sezon se va concentra foarte mult pe partea a II-a a jocului video și abia aștept să văd cum se va prezenta.