The Electric State se dorește a fi marele hit blockbuster produs de Netflix pe anul 2025.

SINOPSIS

Povestea are loc într-un univers retro-futurist alternativ, în care America anilor ’90 este transformată de o tehnologie avansată și de prezența unor roboți abandonați, rămășițele unui conflict tehnologic de proporții necunoscute.

Protagonista este Michelle (Millie Bobby Brown), o adolescentă care pornește într-o călătorie periculoasă printr-un peisaj dezolant și post-apocaliptic, având alături un robot misterios și protector, care pare să ascundă un trecut neclar.

Ea este hotărâtă să își găsească fratele dispărut, călăuzită doar de niște indicii fragmentate care sugerează că el ar putea fi cheia unui secret profund, legat de adevărata natură a lumii în care trăiesc.

De asemenea, în această aventură i se alătură și Keats ( Chriss Pratt ), un fost soldat care acum se ocupă cu afaceri ceva mai ilegale.

EXECUȚIE

Ehee, ce bucurie mai mare decât să-i revezi la cârma unui film pe frații Russo și pe scenariștii Christopher Markus și Stephen McFeely, cei care au dus Marvel-ul pe culmile gloriei cu acele producții : Avengers: Infinity War și Endgame sau Captain America: The Winter Soldier.

Din păcate, chimia acestora cu Netflix nu prea există, tot ei făcând acel The Gray Man, care mi s-a părut un eșec total, așa că pare-se că echipa asta de cineaști nu prea se pupă cu Netflix, ci doar cu cei de la Disney.

Înainte de toate trebuie să precizez că bugetul acestui film se învârte în jurul sumei astronomice DE FUCKING 320 MILIOANE DE DOLARI!!!  320 MIL. $ 

Nu știu cum să vă zic, dar cu bugetul ăsta faci vreo 10 -15 filme și garantez că din numărul ăsta, de o mână de filme bune spre foarte bune chiar reușești să scoți spre consumul publicului.

Însă marea problemă e că filmul nu-și prea justifică această sumă astronomică, mai ales pe partea tehnică, în special pe ADR, adică sincronizarea vocii cu mișcarea buzelor.

BĂI, LA SUMA ASTA TREBUIA SĂ-MI LIVREZI UN PRODUS CU ZERO LACUNE TEHNICE!!!

Greșeli din astea vezi la filme de prin anii 70′, să văd așa ceva la un film în anul de grație 2025, cât mai ales la un film de 320 de milioane de dolari mi se pare de-a dreptul inadmisibil.

Totuși, din punct de vedere al vizualului, The Electric State este de-a dreptul magnific, aici chiar nu am găsit niciun element care să dea chix, dar nici aici nu pot să vorbesc despre vreun vizual egal filmelor Avatar sau chiar a ultimelor două producții Avengers.

Există și niște acțiune la scară largă spre finalul filmului care-i satisfăcătoare, dar pe mine nu m-a dat pe spate.

Și în general mi s-a părut destul de fad acest film, n-am simțit niciun fel de emoție, poate și datorită umorului și-n general dialogului care mi s-a părut destul de copilăresc.

Mi s-a părut un film făcut pe grabă și realizat doar ca să fie realizat, îmi e că frații Russo erau mai mult cu gândul la Avengers: Doomsday, și sper ca această treabă de mântuială să se compenseze cu un viitor Avengers de proporții epice.

Scenariul are ceva carne pe os, ne prezintă o lume dintr-un viitor nu foarte îndepărtat de al nostru, iar acest posibil scenariu sumbru este cauzat tocmai de noi.

Suntem dependenți complet de tehnologie, mai ales de diabolicul AI, eu fac partea din tabăra care consideră AI-ul o unealtă extrem de utilă în rezolvarea anumitor activități, dar să fie folosit cu măsură.

Internetul sau în general, spațiul virtual de orice formă a devenit un spațiu de refugiu extrem de izolat, unde ne ascundem pentru a uita de anumite defecte, dar în același timp, nici nu încercăm să le reparăm.

Apropo, pentru cunoscători sau pasionații de jocuri video, filmul seamănă destul de mult cu Fallout, mai ales tematic, cât și vizual aș spune având în vedere mediul dezolant în care se află omenirea în această poveste.

Actoria mi s-a părut decentă, îi avem pe Millie Bobby Brown și Chris Pratt, care realist vorbind, nu sunt cei mai versatili și mega talentați actori, dar pentru genul acesta de film, pot spune că cei doi și-au livrat treaba destul de bine.

NOTĂ

Pentru un film de văzut în familie, mai ales împreună cu un prichindel pot spune că filmul livrează, dar îi lipsește cu desăvârșire acel scenariu plin de scântei care să aprindă și masa cealaltă, cea doritoare de poveste bună.

Este vreun film prost? În niciun caz, dar este mediocru care realizare, foarte grăbit atât tehnic, cât mai ales narativ.

Totuși, vorbim despre cel mai scump film din istoria Netflix, la căruța asta de bani trebuia să-mi realizezi o capodoperă, atât tehnico-vizual, cât mai ales scenaristic.

The Iron Giant a fost exemplul perfect – Un film de animație care a știut să acapareze și publicul tânăr, dar mai ales și publicul adult doritor de hrană pentru creier.

Repet, nu-i un film rău, dar doar cu vizual spumos nu poți să mă dai pe spate, așa că mă văd să notez acest film cu 6.