#69 IMDB

Și iată-ne ajunși la ultima recenzie din această serie Nolaniană, iar astăzi închidem prăvălia, evident, cu ultimul film din marea trilogie The Dark Knight, mai exact cu The Dark Knight Rises. Surprinzător pentru foarte mulți, ba chiar preferatul meu din această trilogie.

Sinopsis

Trecut-au anii peste Bruce Wayne, acesta izolându-se în al său conac, un Bruce Wayne doborât fizic și psihic după confruntarea cu Joker, opt ani de atunci, opt ani în care Bruce Wayne și-a pus masca și mantia în cui, lăsând totu’ pe mâna organelor legii.

Totuși, pacea aparentă este amenințată atunci când Bane ( interpretat de Tom Hardy ), un terorist mascat, apare în Gotham și începe să provoace haos și distrugere.

Batman/Bruce Wayne este forțat să revină din retragere pentru a face față amenințării lui Bane și pentru a salva Gotham City de la distrugere. În acest proces, el intră într-o confruntare epică cu Bane și trebuie să-și depășească propriile limite pentru a restabili ordinea în oraș.

Alături de eroul nostru costumat în liliac, se alătură prea frumoasa și vicleana felină Selina Kyle alias Catwoman ( interpretată de ( Anne Hathaway ).

Execuție

Este cel mai slab din această trilogie, așa cum este peste tot spus? Pentru mine, nu! În continuare cred că Batman Begins este cea mai slabă parte din această serie, corecție mare, cel mai puțin bun, nu slab!

Este și cel mai lung film din serie, cu o durată de aproape 3 ore, mai exact 2 ore și 44 de minute. Iar această durată se cam simte pe parcurs, pe alocuri fiind niște timp morți, iar pe cine i-a apucat căscatul în timpul derulării nu pot să-i condamn.

Christian Bale continuă să ofere o interpretare impresionantă a lui Bruce Wayne/Batman. Bale aduce profunzime și complexitate personajului, arătând transformarea lui de la un bărbat rănit fizic, dar mai ales psihic, la un erou care își depășește limitele pentru a-și salva orașul.

Filmul este o dramă cap-coadă, pentru prima oară vedem un Bruce Wayne/Batman la limitele puterii, căzut, tulburat, un bărbat bântuit de fantomele din trecut, bântuit de faptul că vechiul său amic – Harvey Dent, a murit din cauza lui, un om care nu și-a putut găsi vreodată dragostea.

Și ca să rămân în acest segment, trebuie să remarc transformarea spectaculoasă a personajului nostru îndrăgit, dacă la început vedem un deprimat încărunțit, și în baston, la final avem parte de un adevărat bărbat, de un adevărat cavaler, dispus să-și sacrifice viața pentru a salva orașul și pentru a arăta lumii cine a fost cu adevărat în tot acest timp, cine a fost cel care a vegheat asupra lor.

Tom Hardy în rolul lui Bane este uriaș, din toate punctele de vedere. Fiind de-a dreptul o prezență înspăimântătoare pe ecran, cu fața parțial acoperită și o voce distorsionată, cu o forță fizică devastatoare de care crezi că ar putea crăpa munții, și cu un simț criminal care taie viața inamicului doar printr-o simplă privire diabolică.

Nu cred că are sens să vorbim despre vreo comparație dintre Tom Hardy și Heath Ledger, personajele acestora fiind la poli opuși. Dacă în a doua parte a trilogiei am avut parte de un Joker cu un vocabular pur negru filosofic, înzestrat cu o minte diabolică și bolnavă, dar și cu o inteligență halucinant de impresionantă, acum avem parte de un antagonist mai simplu, un mercenar pe nume Bane în care auturitatea este resimțită doar prin forța brută, și al cărui singur scop este să aducă haos în oraș.

Din punct de vedere tehnic, nici măcar în această ultimă parte Nolan nu lasă garda jos, mai ales când vine vorba de producția practică. Din nou, avem parte de un avion care se prăbușește pe bune, sau avem parte de mare navă zburătoare reală ( realizată practic ) care survolează pe străzile Gotham-ului, sau niște simulări fascinante ale unei explozii pe un stadion de fotbal.

Acțiunea e la ea acasă, fiind spectaculoasă și foarte explozivă, ciudat să folosesc acest termen de exploziv într-un film regizat de Nolan, dar se pare că Nolan a dorit să vină cu o abordare mai cheesy, și se simte foarte bine, mai ales că acel caracter de verosimilitate din precedentele producții cam dispare, de data asta Lucius dăruind cruciatului cu mască, dispozitive ultra bombastice și ultra SF, venite parcă de la ceva membru din Liga Dreptății, nici vorbă de la vreun asociat al corporației Wayne Enterprises.

Notă

Rațiunea mă face să acord filmului o notă de 9, dar inima și omu’ din mine care a plâns ca un copil mă face să-i dau filmului o notă de 10 de nu se vede.

Filmul este al naibii de emoționant, în special în actul 3. Chiar dacă Nolan nu a executat tehnica lui de narațiune non-liniară în primele două filme, pare-se că în această ultimă parte s-a gândit să o folosească, și a folosit-o cu mare stil. Avem parte de un final care te face să plângi de tristețe, ca mai apoi, să te facă să plângi de fericire, mai ales când vezi un om împlinit.

Dar parcă Nolan l-a mâncat în zona dorsală pe acest final, și aici mă refer la ultima scenă, chit că în precedent acea scenă vine cu o explicație, și acolo vin cu o întrebare, exact ca cea din Inception – A fost sau nu a fost real?

Rațiunea îmi spune – Nu știu! Dar sufletul urlă cu răspunsuri afirmative.

Și cred că acest aspect mai inimos al filmului m-a făcut să-i acord nota maximă, chiar și așa, acest TDKR, fiind la ani lumină distanță de stelarul The Dark Knight.

Nolan a reîmprospătat acest gen de action superhereos movies, a venit cu această latură reală, palpabilă, rezultând ca la final să avem, după părerea o trilogie demnă de TOP 3 ALL TIME, o trilogie care intră în acea ligă de aur formată din The Lord of the Rings și Star Wars.