#3 IMDB

Cu ocazia recenziei cu numărul 100, pare-se că s-a nimerit să discutăm despre un film pe măsura acestui număr frumos. Nu cred că are sens să mai adaug ceva comentarii, chiar nu ar avea sens în contextul de față… Așa că, haideți să discutăm despre marele – The Dark Knight!

Sinopsis

La finele filmului Batman Begins primim lingurița din deliciosul tort pe care Nolan avea să-l facă în 2008 – Marea confruntare dintre Batman și Joker.

Gotham City se confruntă cu o nouă amenințare, iar Batman, alias Bruce Wayne, este hotărât să pună capăt răului și corupției care persistă în oraș. De această dată, el trebuie să se confrunte cu Joker, un criminal sadic și imprevizibil, care își propune să aducă haosul și anarhia în Gotham.

În timp ce Batman încearcă să-l oprească pe Joker ( interpretat de regretatul Heath Ledger ), el se aliază cu Harvey Dent (interpretat de Aaron Eckhart), un avocat cinstit și devotat, care are ca scop eradicarea corupției în Gotham. Cu toate acestea, Joker reușește să provoace conflicte și haos în oraș, punându-i pe locuitori și pe eroii lor preferați în situații dificile și morale complicate.

Pe parcursul filmului, Bruce Wayne/Batman se confruntă cu alegeri dificile și trebuie să-și pună în discuție propriile limite morale pentru a proteja orașul de nebunia lui Joker.

Execuție

Dacă la Batman Begins am avut parte de câteva elemente mai SF, mai scoase din benzile desenate, jocuri sau desene animate, de data asta avem parte de un film care este cu picioarele numai în realitate. Acum suntem fără trucuri magice din partea lui Scarecrow, sau alte arme ultra avansate, avem în față un psihopat pe al său nume Joker, cu o minte pe atât de diabolică și bolnavă, pe atât de glorios de inteligentă.

Acest grad de realism este redat prin acțiunile spectaculoase și explozive care sunt conturate doar prin coregrafii bine executate și prin efecte practice spectaculoase, nu CGI sau altceva de ordin computerizat, efecte practice. Și nu pot să nu precizez de scena în care camionul se răstoarnă, sau când Joker aruncă acel spital în aer, totul fiind filmat la locație și distrus și bubuit pe bune.

Tipic Nolan, nu-i așa!?!? O legendă spune că pentru filmul Interstellar, al nostru Nolan a călătorit pe bune în gaura neagră, dar aceste zvonuri doar eu le cred.

Nolan folosește cu pricepere povestea și cinematografia pentru a crea o atmosferă întunecată și opresivă care reflectă perfect tonul filmului. Gotham City este prezentată ca un loc corupt și plin de rău, iar imaginile întunecate și străzile pustii sporesc senzația de amenințare și pericol

Lăsând gluma la o parte, mi se pare uluitor să ai o asemenea pasiune nebună, să fi atât de determinat în a face astfel de filme, și mai ales un film cu supereroi, fără a folosi efecte speciale, și cum poți aduce acest caracter de verosimilitate în toate genurile de film. Pe scurt, cam aici poate duce pasiunea.

Dacă muzica din Batman Begins nu m-a dat pe spate, apoi în această continuare, maestrul Hans Zimmer m-a surescitat la maxim din toate încheieturile, muzica lui fiind pur și simplu o capodoperă în sine, orchestrația acestuia sporind tensiunea și emoția din fiecare scenă.

De asemenea, scenariul este unu’ de pus în ramă scris cu peniță de aur, împleticind în mod armonios aspectul serios, dramatic sau psihologic al poveștii cu cel al acțiunii bombastice.

Nolan împreună cu fratele său Jonathan, realizează o capodoperă scenaristică, un triumf al povestirii, totu’ fiind acompaniat de o linie de dialog sumbră și ascuțită, provocatoare de gânduri, în unele momente chiar filosofică, și cu un ritm mai alert, mai ceva ca Batmobil-ul.

Deși în ultima parte este mai bine concretizat acest aspect dramatic, chiar și așa, în această producție vedem un Batman cum rar vedem prin materialele filmografice sau cele din zona gaming-ului, acum vedem un Batman care nu știe ce să facă, în care spiritul răzbunării și al urei răpune cel al justiției, un Batman sau Bruce Wayne care îi este frică, o frică cauzată de posibilele pierderi a unor persoane dragi.

Faptul că și acțiunea este una de zece stele, nu miră pe nimeni. Avem parte de scenele explozive enumerate mai devreme la capitolul producției practice, până la scenele iconice în care Batman merge nestingherit cu Tumbler-ul prin oraș, cursele cu motocicleta, acrobațiile meticulos coregrafiate, sau scene în care tensiunea este tăiată cu vreo sabie laser.

Filmul abordează tema corupției în sistemul de justiție și în structurile guvernamentale. Personajul Harvey Dent, procurorul districtual, încearcă să lupte împotriva corupției, dar devine el însuși victima acesteia. Acest lucru ridică întrebări despre dacă justiția poate exista cu adevărat într-o lume coruptă.

Și că tot am adus vorba despre personaje și construcție, cred că e nevoie să vorbim despre actoria care se află la un nivel dincolo de univers.
Christian Bale continuă să exceleze ca Bruce Wayne/Batman. Intensitatea lui tulburătoare și angajamentul neclintit față de rol îl fac una dintre cele mai convingătoare interpretări ale lui Batman de până acum. Dăruirea lui Bale față de meșteșugul său este evidentă în fiecare scenă și aduce o profunzime complexă personajului.
Reprezentarea lui Aaron Eckhart a lui Harvey Dent/Two-Face este o altă performanță remarcabilă. Transformarea lui dintr-un procuror cu principii într-un răufăcător răzbunător și desfigurat este gestionată cu nuanță și pricepere. Este un arc tragic care adaugă greutate emoțională filmului.

Unii actori se nasc pentru un rol, sau bine spus, vin printre noi pentru că au o menire, iar menirea lui Heath Ledger a fost să fie Joker, cea mai bună reprezentare a Prințului Întunericului și al Haosului din Gotham, adversarul de moarte și cea mai grea sursă de răzbunare care-l alimentează pe Batman.

Jokerul lui Ledger este o forță a haosului, un agent al dezordinii și al anarhiei. Fără motivații clare sau obiective ușor de înțeles, el este o figură enigmatică care își pune în permanență la îndoială atât pe ceilalți personaje din film, cât și pe spectatorii înșiși. Prin modul său malefic de a gândi și acționa, Jokerul devine întruchiparea diavolului, cel mai mare rău existent.

Râsul său înfricoșător și enigmatic, motivele sale imprevizibile și natura sa insondabilă creează o portretizare intrigantă care este gravată în analele istoriei cinematografice. Întruchiparea bântuitoare a personajului Joker a lui Ledger, împreună cu povestea sa personală tragică, își consolidează statutul de unul dintre cei mai mari răufăcători portretizați vreodată pe ecran.

Evident, totul triumfând cu un Oscar câștigat postmortem, din păcate, Heath Leadger murind înainte de lansarea filmului, ba chiar sunt zvonuri, cum personajul acestuia trebuia să apară și în ultima parte. Indiferent de ce s-ar fi întâmplat, odihnească-se-n pace, cu un singur rol a reușit să facă ce n-au făcut alții în zeci de ani.

Notă

La finalul acestei recenzii, nu prea mai sunt multe de adăugat, avem în față una dintre marile capodopere ale cinematografiei.

Nolan demonstrează că se pot face filme cu supereroi și fără substanțe care pot otrăvi filmul, fără sute de glume fâsâite, fără efecte speciale mari, fără tot felul de clișee sau mai știu eu ce artificii cumpărate la mâna a doua care doresc să lumineze și să coloreze filmul.

Pentru mine încă rămâne un mister faptul că Nolan încă este caracterizat ca un regizor supraapreciat, repet, lucrurile evoluează, se schimbă.

De fapt, orice părere este corectă din momentul în care este argumentată solid și corect, și expusă într-un mod civilizat. Faptul că îmi spui că, citez dintr-un comentariu găsit pe Facebook scris de cineva – ” Nolan e un tractorist, care face numai bășini de filme pentru adolescenți! ” . Din acel moment părerea ta este egală cu zero, iar în locul lu’ Nolan putem putem pune orice alt regizor sau film în acea frază.

E Tarantino/Scorsese/Spielberg peste Nolan? Sunt regizori total diferiți, cu viziuni total diferite asupra modului de-a spune o poveste pe marele ecran. Și cu siguranță fiecare regizor mare al secolului 21 a adus un aport diferit și pozitiv în lumea cinematografiei.

E The Dark Knight un film de locul 3 în clasamentul IMDB? Nu cred! Pentru mine, nu! Dar nu putem să le dăm în cap celor care l-au votat și super apreciat până a ajuns pe această poziție. Dar, mi-e greu să cred că un cinefil adevărat consideră IMDB – sursa supremă de evaluare a unui film.

Vezi un film, îl termini frumos, și-ți faci o părere personală!

Hai că m-am întins prea mult, dar recenzia cu numărul 100 merita o asemenea anvergură!