The Conjuring 2 este partea mea preferată din acest univers!
Gata! Să înceapă exorcizările adevărate!
SINOPSIS
În urma evenimentelor din primul film, demonologii și cercetătorii paranormali Ed și Lorraine Warren (Patrick Wilson și Vera Farmiga) sunt chemați în Enfield, o suburbie din Londra, pentru a investiga unul dintre cele mai cunoscute cazuri de poltergeist din istorie.
Acolo locuiește familia Hodgson, condusă de mama singură Peggy (Frances O’Connor), împreună cu cei patru copii ai ei. Curând, cea de-a doua fiică, Janet (Madison Wolfe), începe să manifeste semne clare de posedare: levitație, vorbit în limbi necunoscute și voci demonice.
EXECUȚIE
Mi-a plăcut destul de mult The Conjuring 1, dar aici, față de prima parte, totul mi s-a părut ridicat cu două trepte mai sus.
Pur și simplu, James Wan s-a autodepășit și a reușit să aducă o adevărată bijuterie horror.
În primul rând, regia este genială, iar modul în care sunt orchestrate momentele horror e de-a dreptul spectaculos — unele fiind extrem de subtile, ba chiar ai ocazia să le ratezi dacă nu ești atent.
Noroc cu Netflixul, că am putut derula înapoi și să mă asigur că am văzut ceea ce mi s-a părut inițial. Fără nicio exagerare, e unul dintre acele filme în care simți că cineva — sau ceva — îți joacă feste.
Evident că avem și clișeicele jump scares, unde e imposibil să nu tresari, dar chiar și așa, pe cât de previzibile sunt, pe atât de bine sunt construite.
În al doilea rând, tema familiei este din nou abordată, dar de data asta într-un mod mult mai profund.
Dacă în prima parte această temă se baza pe puterea dragostei — mergând pe premisa: „Vai, iubirea mea, împreună vom reuși!” — ei bine, acum totul se transformă într-un dramatism total.
Profunzimea acestei relații se datorează mizei, una pe viață și pe moarte.
Totodată, filmul aduce în discuție și ideea de acceptare — ce înseamnă să ai pe cineva alături care te iubește pentru ceea ce ești, care face abstracție de defecte, care înțelege că diferit nu înseamnă ciudat. Toate acestea se leagă și de săraca Janet, victima demonului.
Trebuie să recunosc că aceste elemente au dus la câteva momente profund emoționante.
Și nu în ultimul rând — cel mai important aspect al peliculei: Demonul!
Nu cred că mai e cazul de spoilere — acesta este filmul care a introdus-o pe The Nun, demonul Valak.
Poate că exagerez, dar la capitolul forță și înfățișare, The Nun se află pe picior de egalitate cu Pazuzu, demonul legendar din The Exorcist.
Nu că ar fi niște demoni blindați cu cine știe ce efecte hidoase — din contră, sunt realizați cu cea mai mare simplitate posibilă.
Asta înseamnă să fii un director de casting genial — să găsești omul potrivit pentru un astfel de rol. Aici, doar niște straie călugărești și un machiaj cât se poate de minimalist.
Și Doamne sfinte… CUM ARATĂ!!!
Poți să fii cel mai mare smardoi din cartier, cel mai temut interlop — dacă îți apare Satana asta în față, Usain Bolt e mic copil pe lângă fuga pe care o tragi.
De menționat că Valak nu e singur în această misiune apocaliptică — mai are niște ajutoare, iar scenariul vine cu niște întorsături de situație foarte bine gândite și livrate.
Actoria mi s-a părut și ea crescută față de prima parte — Patrick Wilson și Vera Farmiga oferă o chimie savuroasă, încât ai crede că sunt soț și soție și-n viața reală.
Însă Madison Wolfe, în rolul lui Janet, este marea surpriză a acestui film. Ea oferă expresii faciale care-ți îngheață sângele în vine, dar și momente dramatice de o sinceritate dezarmantă — demne de un copil cu suflet nevinovat și inimă pură.
NOTĂ
Este un film care excelează la toate capitolele: horror, design, actorie, poveste.
Hai să zic că scenariul putea fi ceva mai original — dar e destul de greu, într-un horror, să aduci ceva cu adevărat nou, un suflu proaspăt.
Știu că părerile sunt împărțite, dar pentru mine, The Conjuring 2 e cu mult peste prima parte. Ce-i drept, sunt și subiectiv — iar asta se datorează spiritului malefic principal din acest film.
Cum ar fi fost dacă James Wan regiza și primul The Nun? Răspuns: de vis!
Nu-mi rămâne decât să las un 9 puternic dezvoltat și să fac și niște rugăciuni… că cine știe ce mișună prin casă.
